Etimologie
Din latină conflictus < confligere. Confer franceză conflit.
Substantiv
Declinarea substantivului conflict |
n. |
Singular |
Plural |
Nominativ-Acuzativ |
conflict |
conflicte |
Articulat |
conflictul |
conflictele |
Genitiv-Dativ |
conflictului |
conflictelor |
Vocativ |
' |
' |
- neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord.
- Conflict social.
- Conflict psihologic.
- război.
- Conflict armat.
- contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică.
Locuțiuni
- (loc. vb.) A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva).
Traduceri
dezacord; ceartă
|
|
- japoneză: 衝突 (日本語) (しょうとつ, shōtotsu)
- letonă: konflikts (latviešu)
- lituaniană: konfliktas (lietuvių)
- maghiară: konfliktus (magyar)
- malteză: konflitt (Malti) m.
- norvegiană: konflikt (norsk) m.
- neerlandeză: conflict (Nederlands) n., geschil (Nederlands) n., strijd (Nederlands) m.
- papamiento: konflikto (Papiamentu)
- poloneză: konflikt (polski) m.
- portugheză: conflito (português) m.
- retoromană: conflict (rumantsch) m.
- rusă: конфликт (русский) (konflíkt) m.
- sârbă: конфликт (српски / srpski) (konflikt) m.
- siciliană: pizzìu (sicilianu) m.
- slovacă: stret (slovenčina) m., konflikt (slovenčina) m.
- slovenă: spor (slovenščina) m., konflikt (slovenščina) m., nasprotovanje (slovenščina)
- spaniolă: conflicto (español) m.
- suedeză: konflikt (svenska) c.
- telugu: వైరుధ్యం (తెలుగు) (vairudhyam)
- turcă: anlaşmazlık (Türkçe), ihtilâf (Türkçe), fikir ayrılığl (Türkçe); çekişme (Türkçe), çarpışma (Türkçe), zıtlaşma (Türkçe)
- ucraineană: конфлікт (українська) (konflikt) m.
- vietnameză: sự xung đột (Tiếng Việt)
|