maculatură

română

Etimologie

Din germană Makulatur, franceză maculature.

Pronunție

• AFI: /ma.ku.la'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului maculatură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	maculatură	invariabil
Articulat	maculatura	invariabil
Genitiv-Dativ	maculaturii	invariabil
Vocativ	maculatură	invariabil

1. hârtie pătată sau stricată în timpul imprimării tipografice; (p.ext.) hârtie scrisă sau tipărită care și-a pierdut importanța.
2. hârtie (de calitate inferioară) fabricată special pentru ambalaje.
3. (fig.) scriere lipsită de valoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online