fire

Din a fi.

Declinarea substantivului fire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fire	firi
Articulat	firea	firile
Genitiv-Dativ	firii	firilor
Vocativ	fire	firilor

(loc.adv.) Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad.
(loc.adj.) În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios.

A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin)
A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări
A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul
A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul
A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește

română