electron
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din franceză ''électron''.
Pronunție
- AFI: /e.lekˈtron/
Substantiv
| Declinarea substantivului electron | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | electron | electroni |
| Articulat | electronul | electronii |
| Genitiv-Dativ | electronului | electronilor |
| Vocativ | electronule | electronilor |
- particulă elementară cu sarcină electrică negativă, de masă neglijabilă, și care intră în alcătuirea atomilor tuturor substanțelor.
- Un electron are sarcina electrică de −1.602 × 10−19 C.
Traduceri
particulă
|
|
Referințe
(English)
Etimologie
Termen introdus de fizicianul irlandez George Johnstone Stoney (1826–1911) în 1891.
Pronunție
Substantiv
electron, pl. electrons
- particulă subatomică fundamentală cu sarcină electrică negativă, electron
Cuvinte derivate
- electronic
- electronically
- electronics
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
electron
- electron (element chimic)
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
