dovedi

română

Etimologie

Din slavă dovesti, dovedon („a argumenta”).

Pronunție

• AFI: /do.ve'di/

Verb

Conjugarea verbului (se) dovedi
Infinitiv	a (se) dovedi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dovedesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dovedească
Participiu	dovedit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a arăta cu probe, cu argumente, cu mărturii existența sau inexistența unui fapt, a unei situații etc.; a demonstra, a proba.

   Și-a dovedit temeinic ideile.

2. (v.tranz. și refl.) a (se) arăta, a (se) manifesta, a (se) vădi într-un anumit fel.
3. (v.tranz.) (pop.) a învinge, a birui.
4. a întrece, a lăsa pe cineva în urmă.
5. (v.tranz. și intranz.) (pop.) a prididi, a răzbi; a termina, a isprăvi.

Sinonime

• 1: argumenta, demonstra, întări, proba, susține
• 2: (se) manifesta
• 3: învinge
• 4: întrece
• 5: prididi

Cuvinte derivate

• dovadă
• dovadnic
• dovedeală
• dovedire
• dovedit
• doveditor
• nedovedit

Traduceri

a proba; a demonstra

catalană: provar (català) cehă: dokázat (čeština), prokázat (čeština) daneză: bevise (dansk) engleză: prove (English) esperanto: pruvi (Esperanto) finlandeză: todistaa (suomi) franceză: prouver (français), démontrer (français) germană: beweisen (Deutsch) indoneziană: membuktikan (Bahasa Indonesia) italiană: provare (italiano), dimostrare (italiano)

latină: probare (Latina) neerlandeză: uitwijzen (Nederlands), bewijzen (Nederlands) papamiento: proba (Papiamentu) poloneză: dowodzić (polski), udowadniać (polski) portugheză: demostrar (português), provar (português) slovenă: dokazati (slovenščina) spaniolă: probar (español) suedeză: bevisa (svenska) turcă: tanıtlamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online