conte
From Wiktionary, the free dictionary
 Vezi și : conté |
Etimologie
Din franceză comte.
Pronunție
- AFI: /ˈkon.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului conte | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | conte | conți |
| Articulat | contele | conții |
| Genitiv-Dativ | contelui | conților |
| Vocativ | conte | conților |
- (în orânduirea feudală) mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute.
- titlu de noblețe ereditar, intermediar între viconte și marchiz (în Occident) sau între baron și prinț (în Rusia); persoană având acest titlu.
Traduceri
Traduceri
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
