înfrunta
From Wiktionary, the free dictionary
Etimologie
Din latină * infrontare (< frons).
Pronunție
- AFI: /ɨn.frun'ta/
Verb
| Conjugarea verbului înfrunta | |
| Infinitiv | a înfrunta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
înfrunt |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înfrunte |
| Participiu | înfruntat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a mustra, a dojeni cu vorbe aspre de față cu alții; a certa, a ocărî.
- (v.tranz.) a ține piept, a da piept, a rezista cu curaj (în fața unei primejdii).
- (v.refl. recipr.) a avea un conflict, un schimb aprins de cuvinte.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
