încânta

română

Etimologie

Din în + cânta (după franceză enchanter).

Pronunție

• AFI: /ɨn.kɨn'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) încânta
Infinitiv	a (se) încânta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încânt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încânte
Participiu	încântat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.

   Spectacolul l-a încântat.

2. (v.ranz. și refl.) a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli.

Sinonime

• 1: atrage, bucura, captiva, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, răpi, seduce, subjuga, vrăji, (fig.) hipnotiza, magnetiza
• 2: înșela

Cuvinte derivate

• încântare
• încântat
• încântător

Cuvinte apropiate

• incantație, incantațiune

Traduceri

a face să fie cuprins de uimire și admirație

catalană: encantar (català) chineză: 迷惑 (中文) engleză: enchant (English) finlandeză: lumota (suomi), tenhota (suomi), kiehtoa (suomi) franceză: enchanter (français) germană: verzaubern (Deutsch) greacă: γοητεύω (Ελληνικά) (goitévo)

italiană: incantare (italiano) maghiară: elvarázsol (magyar) poloneză: oczarować (polski) portugheză: encantar (português) spaniolă: encantar (español) suedeză: hänföra (svenska), förtjusa (svenska) turcă: büyülemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online