Etimologie
Din în + cânta (după franceză enchanter).
Verb
Conjugarea verbului
(se) încânta |
| Infinitiv |
a (se) încânta |
Indicativ prezent
pers. 1 sg. |
(mă) încânt |
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. |
să (se) încânte |
| Participiu |
încântat |
| Conjugare |
I |
- (v.tranz.) a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.
- Spectacolul l-a încântat.
- (v.ranz. și refl.) a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli.
Sinonime
- 1: atrage, bucura, captiva, cuceri, delecta, desfăta, fascina, fermeca, răpi, seduce, subjuga, vrăji, (fig.) hipnotiza, magnetiza
- 2: înșela
Traduceri
a face să fie cuprins de uimire și admirație