înțeles

română

Etimologie

Din verbul a înțelege.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦeˈles/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înțeles
	Singular	Plural
Masculin	înțeles	înțeleși
Feminin	înțeleasă	înțelese
Neutru	înțeles	înțelese

1. clar, sigur.

Cuvinte derivate

• bineînțeles
• neînțeles

Locuțiuni

• De la sine înțeles = fără îndoială, sigur.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului înțeles
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înțeles	înțelesuri
Articulat	înțelesul	înțelesurile
Genitiv-Dativ	înțelesului	înțelesurilor
Vocativ	înțelesule	înțelesurilor

1. semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă.

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit.
• Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din înțelege.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru înțelege.

Anagrame

• elenist

Referințe

• DEX '98 via DEX online