Zigu Ornea

Zigu Ornea (nume original: Orenstein, n. 27 august 1930, Frumușica, județul Botoșani – d. 14 noiembrie 2001, București) a fost un editor, critic, istoric literar, publicist și scriitor român de origine evreiască, autorul unei bibliografii impresionante cuprinzând numeroase lucrări de specialitate și articole, monografii, cronici literare și cronici ale edițiilor.

Zigu Ornea
Date personale
Nume la naștere	Zigu Marcu Orenstein
Născut	28 august 1930 Frumușica, Botoșani, România
Decedat	14 noiembrie 2001 (71 de ani) București, România
Cauza decesului	cauze naturale (nefropatie[*]​)
Cetățenie	România
Etnie	evreu
Ocupație	sociolog[*]​ istoric literar[*]​ critic literar[*]​ biograf[*]​
Limbi vorbite	limba română[1]
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist Român[2]
Studii	Facultatea de Filosofie a Universității din București (1955)[2]
Pregătire	Constantin Ionescu Gulian[2]
Patronaj	Editura de stat pentru literatură și artă[2] Editura Meridiane[*]​[2] Editura Minerva[2]
Modifică date / text

Alături de profesorul Leon Volovici, Zigu Ornea a subliniat printre primii tendințele și manifestările antisemite din operele unor reprezentanți importanți ai generației interbelice de scriitori de la noi. Volumul Anii treizeci. Extrema dreaptă românească a reprezentat astfel pentru intelectualitatea românească, alături de Jurnalul lui Mihail Sebastian, o oglindă impresionantă a perioadei interbelice întrucâtva idilizate înainte vreme. Cartea a apărut în traducere și la prestigioasa editură Columbia University Press în anul 2000, constituind astăzi o referință bibliografică importantă în facultățile de profil umanist din România.

Biografie

Urmează liceul la Botoșani și cursurile Facultății de Filosofie din București. Debutează editorial în 1969, cu volumul Junimismul. Absolvent în 1955 al Facultății de Filosofie din București, devine redactor la E.S.P.L.A., pentru ca, din motive de „dosar” ideologic, în 1959 să fie corector plătit doar pentru recenziile publicate la „Gazeta literară”. Este perioada în care-l frecventează pe profesorul Mihail Ralea, unul dintre directorii de conștiință ai generației sale alături de George Călinescu și Tudor Vianu. De-a lungul timpului leagă prietenii sau relații de strânsă colaborare cu Matei Călinescu, Gabriel Dimisianu, Radu Cosașu, Andrei Pleșu, Ion Ianoși sau Al. Săndulescu. Deține apoi în revista „România literară” rubrica de cronică a edițiilor, din 1982 până la moartea sa.

Una dintre cele mai interesante rubrici ale sale din presa românească a fost cea din revista Dilema, pe care a ținut-o până la moartea sa, în anul 2001. A fost de asemenea director al editurii Minerva și al editurii Hasefer.

Volume reprezentative

• A.D. Xenopol. Concepția socială și filosofică, în colaborare cu N. Gogoneață, București, 1965;
• Falansterul de la Scăeni, în colaborare cu I. Cojocaru, București, 1966;
• Junimea. Contribuții la studierea curentului, București, 1966;
• Trei esteticieni: M. Dragomirescu. H. Sanielevici. (P. P.) Negulescu, București, 1968;
• Țărănismul, București, 1969;
• Sămănătorismul, București, 1970, ed. a II-a, revăzută și adăugită, 1971; ed. a III-a, revăzută, 1998;
• Poporanismul, București, 1972;
• Studii și cercetări, București, 1972;
• Junimea și junimismul, București, 1975 (ed. a II-a, revăzută și adăugită, 1978; altă ed., I-II, 1998);
• Confluențe, București, 1976;
• Curentul cultural de la „Contemporanul”, București, 1977;
• Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, Ed. Eminescu, București, 1980;
• Comentarii, București, 1981;
• Viața lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, București, 1981;
• Opera lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, București, 1982;
• Actualitatea clasicilor, București, 1985;
• Viața lui Titu Maiorescu, I-II, București, 1986-1987 (ed. a II-a, revăzută și corectată, 1997);
• Atitudini, București, 1988;
• Interpretări, București, 1988;
• Viața lui Constantin Stere, I-II, București, 1988-1991;
• Înțelesuri, București, 1994;
• Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, București, 1995; (tradus în engleză, 1999)^[3]
• Fizionomii. Medalioane de istorie literară, Ed. Nemira, București, 1997, ISBN: 973-9301-04-5;
• Medalioane, Iași, 1997;
• Glose despre altădată, București, 1999;
• Portrete, Ed. Minerva, București, 1999, ISBN: 973-21-0597-6;
• Polifonii, Iași, 2001;

Postume

• Ornea, Zigu (2004), Medalioane de istorie literară (1999-2001), Ediție îngrijită de Tiberiu Avramescu, București: Editura Hasefer, ISBN 973-630-052-8

Distincții

• Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[4]

Note

1. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. https://romanialiterara.com/2019/09/z-ornea-in-arhivele-securitatii/ Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. Livezeanu, Irina (2002-12), Zigu Ornea, The Romanian Extreme Right: The Nineteen Thirties, trans. Eugenia Maria Popescu. Boulder: East European Monographs, 1999, x, 437 pp. (în engleză), 30 (4), Nationalities Papers, doi:10.1017/S0090599200009156, ISSN 1465-3923 0090-5992, 1465-3923 Verificați valoarea |issn= (ajutor) Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
4. Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, c) 10.

Legături externe

• Magazine litteraire, Realitatea evreiasca, Dilema, Romania literara Arhivat în 21 martie 2007, la Wayback Machine.
• Zigu Ornea - cinci ani de la moartea sa, 15 noiembrie 2006, Larisa Crunteanu, Amos News
• Ultimul Ornea, Mircea Anghelescu, Observator cultural - Numărul 256, Ianuarie 2005
• Zigu ORNEA, Polifonii (cronica literara), Dan Gulea, Observator cultural - Numărul 71, Iulie 2001
• Primim la redactie. Zigu Ornea: integritatea unui editor model, Mihai Sora, Observator cultural - Numărul 368, Aprilie 2007
• Zigu Ornea – Permanenta carturarului, Observator cultural - Numărul 136, Octombrie 2002