Zaharină

Zaharină este o substanță sintetică, albă, solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, dar lipsită de orice valoare nutritivă, netoxică și neasimilabilă; întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet.^[2] Termenul zaharină provine din limba greacă σάκχαρον (zakharon) și înseamnă zahăr. Zaharina este cel mai vechi îndulcitor artificial, fiind decoperită în anul 1879 de către profesorii Ira Remsen și Constantin Fahlberg de la Johns Hopkins University.^[3] Cei doi au descoperit zaharina accidental, în timp ce încercau să creeze o vopsea nouă utilizând derivați pe bază de cărbune.^[4]

Zaharină
Identificare
SMILES C1=CC=C2C(=C1)C(=O)NS2(=O)=O[1]
Număr CAS	81-07-2
ChEMBL	CHEMBL310671
PubChem CID	5143
Formulă chimică	C₇H₅NO₃S[1]
Masă molară	182,999 u.a.m.[1]
Punct de topire	228,5 °C
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Zaharina, care poartă codul european de aditiv alimentar (îndulcitor) E 954, are denumirea chimică:

• 3-oxo-2,3 dihidro-benzo(d)izotiazol- 1,1-dioxid

și formula chimică C₇H₅NO₃S
cu o masă moleculară relativă 183,18.^[5]