Vasile Petri

Vasile Petri (n. 2 februarie 1833, Mocod, Principatul Transilvaniei – d. 1 februarie 1905, Năsăud, Austro-Ungaria) a fost unul dintre cei mai distinși pedagogi români din Transilvania ce și-a derulat activitatea cu precădere la preparandia năsăudeană. A fost elevul lui Moise Panga^[1] la Gimnaziul din Năsăud și a făcut studii pedagogice la Praga începând din anul 1853.^[2] În perioada 1857 - 1860 a fost învățător la școala capitală din Năsăud, pentru ca la propunerea ministerului de la Viena să fie numit în anul 1860 ca prim profesor la Gimnaziul din Năsăud.^[3] În anul 1870 a fost numit ca profesor ordinar la preparandia de stat din Deva timp de trei ani de zile.^[3] S-a pensionat în anul 1873 și a fost ales ca director al școlilor grănicerești de pe lângă Regimentul I de Graniță de la Orlat cu sediul la Sibiu.^[3] A îndeplinit această funcție până în anul 1875 când s-a retras din activitate și s-a mutat la Năsăud la reședința proprie.^[3]

Vasile Petri
Date personale
Născut	2 februarie 1833 Mocod, Principatul Transilvaniei
Decedat	1 februarie 1905 (71 de ani) Năsăud, Austro-Ungaria
Ocupație	pedagog[*]​
Modifică date / text

A scris manuale și îndreptare școlare:^[4]

• 1864 - Elementar sau Abecedariu;
• 1872 - Scriptologia sau îndreptar la tractarea Abecedariului;
• 1872 - Instrucțiuni privind tractarea cărților școlastice;
• 1872 - Noul Abecedariu românesc;
• 1872 - Legendar;
• 1872 - Sistemul metric;
• 1872 - Plan de lecțiuni și Legea de pensiune;
• Foi pedagogice: Școala română și Școala practică.^[3]