Transhumanța este mișcarea sezonieră a oamenilor și a șeptelului, de obicei între vale (unde turmele stau iarna) și munte (unde turmele stau vara).

Thumb
Turmă de oi în munții Rarău la începutul secolului al XX-lea.
Thumb
Drumurile („pârtiile”) tradiționale de transhumanță ale „Vlahilor” până în sec. al XX-lea.

Tradiția transhumanței, veche de mii de ani, este o practică importantă a păstoritului încă din timpul Imperiului Roman și în Evul Mediu. Consistă în deplasarea sezonieră a turmelor de vite între locurile de văratic, în general în zonele de relief cu pășuni bogate, și locurile de iernatic, în general în zonele de șes și cu climă mai blândă iarna. Printre țările unde această practică are loc, pot fi menționate Scoția, Caucazul, Ciadul, Marocul, Franța, Italia, Irlanda, Islanda, Libanul, România, Republica Moldova, Bulgaria, Grecia, Spania, Iranul, Turcia, Macedonia de Nord, India, Elveția, Georgia și Lesotho. Este practicată și de poporul nomad sami din Scandinavia, care își mută renii parțial domesticiți între regiuni. Astfel se presupune că originea transhumanței se găsește în migrațiile naturale ale animalelor sălbatice care stau la baza speciilor domestice create de om. Începând cu anii 1970, în Norvegia circa 15.000 de reni sunt transportați anual cu vase de debarcare către pajiștile de vară pe insule sau pe locuri greu accesibile altfel.[1]

Tradiția transhumanței a diminuat mult începând cu secolul XX din cauza agriculturii industriale.

Thumb
În 2006 în Bărăgan, păstoritul transhumant bimilenar încă nu cedase definitiv în fața circulației automobile (aici la Fetești).

Note

Legături externe

Wikiwand in your browser!

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.

Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.

Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.