Trace Gas Orbiter

ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO) este un proiect de colaborare între Agenția Spațială Europeană (ESA) și agenția rusă Roscosmos care a trimis un orbitator de cercetare atmosferică și landerul Schiaparelli pe Marte în 2016, ca parte a programului ExoMars.^[6][7][8]

Trace Gas Orbiter

Trace Gas Orbiter (concept artistic)
Tipul misiunii	Orbitator Marte
Operator	ESA · Roscosmos
COSPAR ID	2016-017A
Nr. SATCAT	41388
Website	http://exploration.esa.int/jump.cfm?oid=46475
Durata misiunii	Planificată: 7 ani[1][2] Elapsed: 8 ani, 7 luni, 17 zile
Proprietățile navei spațiale
Producător	Thales Alenia Space
Masă de lansare	3.755 kg (8.280 lb)[3]
Masă utilă	Instruments: 113,8 kg (251 lb)[3] Schiaparelli: 577 kg (1.270 lb)[3]
Dimensiuni	3,2 × 2 × 2 m (10,5 × 6,6 × 6,6 ft)[3]
Putere	~2000 W[3]
Începutul misiunii
Dată lansare	14 martie 2016, 09:31 UTC [4]
Lansator	Proton-M/Briz-M
Loc lansare	Baikonur 200/39
Contractor	Khrunichev
Parametri orbitali
Sistem de referință	Areocentrică
Regim	Circulară
Excentricitate	0
Periapsidă	400 km (250 mi)
Apoapsidă	400 km (250 mi)
Înclinație	74 grade
Perioadă	2 ore
Orbitator Marte
Intrare orbită	19 octombrie 2016, 15:24 UTC[5]
Transponder
Bandă	X band UHF band
Frecvență	390–450 MHz
Putere TWTA	65 W
Instrumente NOMAD Nadir and Occultation for Mars Discovery ACS Atmospheric Chemistry Suite CaSSIS Colour and Stereo Surface Imaging System FREND Fine-Resolution Epithermal Neutron Detector
ExoMars Rosalind Franklin rover și landerul Kazachok →

Trace Gas Orbiter a dus landerul Schiaparelli la 16 octombrie 2016, care s-a prăbușit pe suprafața planetei Marte din cauza unei eliberări premature a parașutei.^[9]

Un obiectiv cheie este de a dobândi o mai bună înțelegere a metanului (CH₄) și alte urme de gaze prezente în atmosfera marțiană care ar putea fi dovezi pentru o posibilă activitate biologică. Programul va urma împreună cu landerul Kazachok și roverul Rosalind Franklin în 2022,^[10] care va căuta biomolecule și biosemnături; TGO va funcționa ca legătură de comunicație pentru lander și rover și va furniza comunicarea pentru alte sonde de suprafață ale Marte cu Terra.

Note

1. „ExoMars Trace Gas Orbiter and Schiaparelli Mission (2016)”. European Space Agency. 16 octombrie 2016. Accesat în 24 octombrie 2016.
2. Allen, Mark A.; Witasse, Olivier (2011). 2016 ESA/NASA ExoMARS/Trace Gas Orbiter. Mars Exploration Program Assessment Group. 15–16 June 2011. Lisbon, Portugal.
3. „ExoMars Trace Gas Orbiter (TGO)”. European Space Agency. 12 iulie 2012. Accesat în 8 martie 2014.
4. Amos, Jonathan (14 martie 2016). „Mars methane mission lifts off”. BBC. Accesat în 14 martie 2016.
5. Nowakowski, Tomasz (20 octombrie 2016). „Lost on Mars: Schiaparelli lander falls silent shortly before touchdown”. Spaceflight Insider. Arhivat din original la 25 octombrie 2016. Accesat în 24 octombrie 2016.
6. Chang, Kenneth (19 octombrie 2016). „ExoMars Mission to Join Crowd of Spacecraft at Mars”. The New York Times. Accesat în 19 octombrie 2016.
7. Vago, J. L. (10 septembrie 2009), „Mars Panel Meeting” (PDF), Planetary Science Decadal Survey, Arizona State University, Tempe (US): European Space Agency
8. Mustard, Jack (9 iulie 2009). „MEPAG Report to the Planetary Science Subcommittee” (PDF). Mars Exploration Program Analysis Group. p. 3.
9. Amos, Jonathan (19 octombrie 2016). „Fears grow for European Schiaparelli Mars lander”. BBC News. Accesat în 20 octombrie 2016.
10. „N° 6–2020: ExoMars to take off for the Red Planet in 2022” (Press release). ESA. 12 martie 2020. Accesat în 12 martie 2020.

Legături externe

• ExoMars Trace Gas Orbiter at ESA.int
• ESA ExoMars on Flickr