muzician american From Wikipedia, the free encyclopedia
Thomas Earl Petty[11] (n. , Gainesville, Florida, SUA – d. , Santa Monica, California, SUA) a fost un muzician, cântăreț, compozitor, multi-instrumentalist și producător de înregistrări american. A fost liderul și vocalistul trupei Tom Petty and the Heartbreakers. De asemenea, a fost membru și cofondator al supergrupului Traveling Wilburys și al trupei Mudcrutch.
| Tom Petty | |
 Petty în 2016 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Thomas Earl Petty |
| Născut | [1][2][3][4][5]  Gainesville, Florida, SUA[6] |
| Decedat | (66 de ani)[1][2][3][7][4] Santa Monica, California, SUA[7] |
| Cauza decesului | moarte accidentală[*][8] (Supradoză[7]) |
| Căsătorit cu | Jane Petty (c. 1974; div. 1996) Dana York (c. 2001) |
| Număr de copii | 2 |
| Copii | 2 |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație |
|
| Limbi vorbite | limba engleză[9][10] |
| Activitate | |
| Alma mater | Gainesville High School[*] |
| Ani de activitate | 1970–2017 |
| Premii | Florida Artists Hall of Fame[*] |
| Cariera muzicală | |
| Studii | Gainesville High School[*] |
| Gen muzical | Rock |
| Instrument(e) | |
| Case de discuri | Shelter, Backstreet, MCA, Warner Bros., American, Reprise |
| Colaborare cu | Mudcrutch, Tom Petty and the Heartbreakers, Traveling Wilburys, Stevie Nicks |
| Premii | Florida Artists Hall of Fame[*] |
| Discografie | |
| Listă completă | Tom Petty discography[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Petty a înregistrat hituri single cu Heartbreakers și ca artist solo. În cariera sa, el a vândut peste 80 de milioane de înregistrări la nivel mondial, devenind unul dintre cei mai bine vânduți artiști de muzică din toate timpurile.[12] În 2002, Petty a fost introdus în Rock and Roll Hall of Fame.
Petty a suferit un stop cardiac în dimineața zilei de 2 octombrie 2017 și a decedat în acea noapte la Centrul Medical UCLA din Santa Monica, California.[13][14]
Petty s-a născut la 20 octombrie 1950, la Gainesville, Florida; a fost primul din cei doi fii ai lui Kitty (Avery) și Earl Petty.[15][16] Interesul său față de muzica rock and roll a început la vârsta de zece ani, când l-a întâlnit pe Elvis Presley.[17] În vara anului 1961, unchiul său lucra în echipa de producție la filmul Follow That Dream în care juca Presley, în apropiere de Ocala, Florida și l-a invitat pe Petty să urmărească filmarea.[18] El a devenit instantaneu un fan al lui Elvis Presley, iar când s-a întors în acea sâmbătă, a fost întâmpinat de prietenul său Keith Harben cu care a făcut schimb, Petty dându-i praștia sa Wham-O pentru o colecție de discuri de gramofon Elvis.[19]
Într-un interviu din 2006, Petty a spus că a știut că-și dorește să fie într-o trupă în momentul în care a văzut trupa The Beatles la "The Ed Sullivan Show".[20] "În clipa în care i-am văzut pe Beatles la show-ul Ed Sullivan - și este adevărat pentru mii de băieți - atunci a fost momentul. A fost modul de a face acest lucru. Ai prietenii tăi și sunteți o unitate autonomă. Și faceți muzică. Și totul pare atât de distractiv. A fost ceva cu care m-am identificat. Eu nu am fost niciodata extrem de sportiv ... eram un mare fan al lui Elvis. Dar în Beatles am văzut într-adevăr ceva ce aș putea să fac și eu. Am știut că aș putea s-o fac. A fost nu cu mult înainte ca trupele să apară în garaje peste tot."[21] A renunțat la liceu la vârsta de 17 ani pentru a cânta la bas cu formația sa recent formată.[15]
Într-un interviu acordat CBC în 2014, Petty a declarat că the Rolling Stones erau "muzica mea punk".[22] Petty a creditat grupul cu inspirația lui, demonstrând că el și muzicienii ca el ar putea să reușească în rock-roll.[22]
Petty a depășit relația dificilă cu tatăl său, căruia i-a fost greu să accepte că fiul său era "un copil manierat care era interesat de artă" și îl supunea în mod regulat abuzurilor verbale și fizice. Petty a fost extrem de apropiat de mama sa și a rămas apropiat și de fratele său, Bruce[23][24][25]
La scurt timp după ce și-a îmbrățișat aspirațiile muzicale, Petty a inițiat o trupă cunoscută sub numele de Epics, care mai târziu a evoluat în Mudrrutch. Deși formația, care prezenta viitorii Heartbreakers Mike Campbell și Benmont Tench, a fost populară în Gainesville, înregistrările lor au trecut neobservate de publicul de masă. Singurul lor single, "Depot Street", a fost lansat în 1975 de Shelter Records, dar nu a reușit să urce în topuri.[26]
După ce Mudcrutch s-a despărțit, Petty a urmat o carieră solo. Tench a decis să-și formeze propriul grup, al cărui sunet a fost apreciat de Petty. În cele din urmă, Petty și Campbell au colaborat cu Tench și colegii lui, Ron Blair și Stan Lynch, rezultând prima linie a Heartbreakers. Albumul lor de debut eponim a câștigat o popularitate mică în rândul publicului american, obținând un succes mai mare în Marea Britanie. Single-ul "Breakdown" a fost relansat în 1977 și a atins poziția 40 la începutul anului 1978, după ce trupa a făcut turnee în Regatul Unit în sprijinul lui Nils Lofgren. Albumul de debut a fost relansat de Shelter Records, care la acea vreme a fost distribuit de ABC Records.[11]
Al doilea album, You'll Get It!, a marcat primul album al trupei intrat în Top 40[11] și a prezentat single-urile "I need to know" și "Listen to Her Heart". Cel de-al treilea album, Damn the Torpedoes, a devenit rapid de platină, vânzându-se în aproape două milioane de exemplare; abbumul a inclus și single-urile "Don't Do Me Like That", "Here Comes My Girl" și "Refugee".[27]
În septembrie 1979, Tom Petty and the Heartbreakers au cântat la concertul "Musicians United for Safe Energy" de la Madison Square Garden din New York.[28] Interpretarea piesei "Cry to Me" a fost prezentă pe albumul No Nokes.[29]
Albumul Hard Promises din 1981 a intrat în top zece, a devenit de platină și a conținut single-ul "The Waiting". De asemenea, albumul a inclus și primul duet al lui Petty, "Insider" cu Stevie Nicks.[30]
Basistul Ron Blair a părăsit grupul și a fost înlocuit pe al cincilea album (Long After Dark în 1982) de Howie Epstein; această componență a trupei va dura până în 1994. În 1985, formația a participat la Live Aid, cântând patru melodii pe stadionul John F. Kennedy din Philadelphia. Southern Accents a fost lansat în 1985. Acest album a inclus single-ul "Don't Come Around Here No More", care a fost produs de Dave Stewart. În videoclipul cântecului, Petty era îmbrăcat ca Pălărierul Nebun (personaj din Alice în Țara Minunilor), satirizând și urmărind-o pe Alice din cartea Alice în Țara Minunilor, apoi tăind-o și mâncând-o ca și cum ar fi fost o prăjitură. Turneul care a urmat a dus la albumul live Pack Up the Plantation: Live! și la o invitație de la Bob Dylan - Tom Petty and Heartbreakers s-a alăturat turneul său, True Confessions. De asemenea, ei au cântat cu Grateful Dead în 1986 și 1987. În 1987, grupul a lansat Let Me Up (I've Had Enough) care include "Jammin' Me" pe care Petty l-a scris cu Dylan.[31]
În 1988, Petty s-a alăturat trupei lui George Harrison, Traveling Wilburys, care includea pe: Bob Dylan, Roy Orbison și Jeff Lynne. Prima piesă a trupei, "Handle with Care", a fost creată ca parte B a unuia dintre single-urile lui Harrison, dar a fost considerată prea bună pentru acest scop și trupa a decis să înregistreze un album, Traveling Wilburys Vol. 1. Al doilea album Wilburys, intitulat Traveling Wilburys Vol. 3 a fost înregistrat în 1990 fără Orbison, recent decedat. Albumul a fost numit "Vol. 3", ca răspuns la o serie de sesiuni de studiouri care au fost vândute ca fiind Traveling Wilburys Vol. 2. Petty a inclus piesele Wilburys în show-urile lui live, cântând în mod constant "Handle with Care" în show-urile din 2003 până în 2006, și în turneul său din 2008 unde a adăugat "surprize" ca "End of the Line".[32]
În 1989, Petty a lansat Full Moon Fever, care a inclus hit-urile "I Won't Back Down", "Free Fallin'" și "Runnin' Down a Dream". Primul lui album solo a fost nominalizat deși au participat mai mulți Heartbreakers și alți muzicieni bine cunoscuți: Mike Campbell a co-produs albumul cu Petty și Jeff Lynne de la Electric Light Orchestra iar printre muzicienii backing s-au inclus Campbell, Lynne, și colegii săi din Wilburys Roy Orbison și George Harrison (Ringo Star a apărut la tobe în videoclipul "I Won't Back Down", însă interpretarea i-a aparținut lui Phil Jones).[33]
Petty and the Heartbreakers s-au reformat în 1991 și au lansat Into the Great Wide Open, care a fost co-produs de Lynne și a inclus hit-urile "Learning to Fly" și "Into the Great Wide Open", ultimul avându-i pe Johnny Depp și Faye Dunaway în video.[34]
Înainte de a părăsi MCA Records, Petty and the Heartbreakers s-au reunit pentru a înregistra live în studio, două piese noi pentru albumul Greatest Hits: "Mary Jane's Last Dance" și "Something in the Air". Acesta a fost ultima înregistrare a lui Stan Lynch cu Heartbreakers. Petty a comentat: "A plecat chiar după sesiune fără a spune cu adevărat la revedere". Albumul a continuat să se vândă în peste zece milioane de exemplare, primind astfel certificare de dimant de către RIAA.[35]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
