Tiberiu Olah

Tiberiu Olah (în maghiară Oláh Tibor; n. 2 ianuarie 1928, Arpășel, România – d. 2 octombrie 2002, Târgu Mureș, România) a fost un compozitor, profesor și muzicolog român de etnie maghiară.

Tiberiu Olah
Date personale
Născut	2 ianuarie 1928[1][2] Arpășel, România[3]
Decedat	2 octombrie 2002 (74 de ani)[1][4] Târgu Mureș, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor profesor de muzică[*]​ cadru didactic universitar[*]​ muzicolog[*]​ compozitor de coloană sonoră[*]​
Limbi vorbite	limba română[5]
Activitate
Studii	Conservatorul din Moscova[*]​
Modifică date / text

În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj. Și le-a continuat între 1949 și 1954 la Conservatorul din Moscova. Din 1958 a activat ca lector, apoi ca profesor la Conservatorul din București. A primit bursă de documentare și cercetare la DAAD. A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare; a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Contemporanul, România Literară, Melos (Mainz) etc.

A compus muzică de orchestră și de cameră, inspirându-se la început din creația lui Béla Bartók, George Enescu și Igor Stravinski.

Compoziții

Muzică vocal-simfonică

Cantata pentru cor de femei, două flaute, instrumente de coarde și percuție 1956, pe texte populare ceangăiești, traducere de Nina Cassian Prind visele aripi 1959, cantată pentru cor mixt și orchestră Lumina lui Lenin 1959, cantată pentru cor bărbătesc și orchestră de coarde pe versuri de Nina Cassian O stâncă se înalță 1959, cantată pentru cor mixt și orchestră pe versuri de Maria Banuș Constelația omului 1960, oratoriu pentru recitator, voce înaltă, cor mixt și orchestră pe versuri de Vladimir Maiakovski

Muzică simfonică

Mica suită 1954 Simfonia I 1956 Luchian 1957, suită simfonică extrasă din muzica filmului documentar omonim Coloana infinită 1962, poem simfonic pentru orchestră mare Poarta sărutului 1965, poem pentru orchestră mare Spațiu și ritm 1965, studiu pentru 3 grupuri de percuție 5 Piese pentru orchestră 1966 Masa tăcerii 1968 Translații I 1968 Ars Nova 1969 Simfonie pentru coarde 1970, transcripție pentru orchestră a Cvartetului de coarde din 1951 Mihai Viteazul 1971, suită simfonică din muzica de film omonimă Crescendo 1972, piesă pentru orchestră Evenimente 1907 1972 Translații II 1973, orchestră de coarde și 16 suflători de lemn Translații III 1973, grup de suflători Timpul memoriei/The Times of Memory 1973, “in the memory of Natalie and Serge Koussewitzki“, pentru flaut, oboi, clarinet, fagot, vioară, violă, violoncel, 2 piane, bandă magnetică și fluiere distribuite instrumentiștilor Harmonie I/Armonii 75 1975, pentru orchestră simfonică Arminii II 1976, pentru suflători și percuție Armonii III 1978, pentru orchestră simfonică Armonii IV 1981, concert pentru 23 de instrumente Simfonia a II-a 1987 Simfonia a III-a “Metamorfoze pe tema Sonatei Lunii“ 1989

Muzică de teatru

Geamgiii din Tolado 1959, parodie de operă pentru păpuși Tragedia omului 1965, muzică de scenă la piesa lui Madach Troienele 1966, muzică de scenă la piesa lui Euripide/Sartre Miorița 1967, muzică de scenă la piesa lui Valeriu Anania PaROdiSSINIana 1973, glumă muzicală pe un duet de Rossini pentru violoncel, contrabas și bandă magnetică/2 violoncele și 2 contrabași

Muzică de film

• Avalanșa (1959)
• Străzile au amintiri (1962)
• Pisica de mare (1963)
• Comoara din Vadul Vechi (1964)
• Sărutul (1964)
• Răscoala (1966)
• Zodia Fecioarei (1967)
• Castelanii (1967)
• Meandre (1967)
• Luchian (1967)
• Zile de vară (1967)
• Lumini și umbre - serial TV (1981-1982)
• Răutăciosul adolescent (1969)
• Mihai Viteazul (1971)
• Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
• Puterea și adevărul (1972)
• Trecătoarele iubiri (1974)
• Dincolo de nisipuri (1974)
• Nemuritorii (1974)
• Pe aici nu se trece (1975)
• Osînda (1976)
• Vlad Țepeș (1979)
• Munții în flăcări (1980)
• Bocet vesel (1984)
• Horea (1984)
• Eroii nu au vârstă (1984)
• Vulcanul stins (1987)

Distincții

• Premiul Academiei Române, 1965.
• Premiul pentru muzică de film, Pelicanul alb, 1966.
• Premiul internațional al discului Koussewitzky, SUA, 1967.
• Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România pentru întreaga creație, 1993.

Decorații

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[6]

Note

1. „Tiberiu Olah”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 12 august 2015
2. „Tiberiu Olah”, Internet Movie Database, accesat în 23 aprilie 2018
3. Carnegie Hall linked open data, accesat în 2 mai 2022
4. Tiberiu, Tibor Olah, Musicalics
5. IdRef, accesat în 5 martie 2020
6. Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, c) 11.

Bibliografie

1. Tiberiu Olah, Restituiri. Ediție alcătuită, îngijită și adnotată de Olguța Lupu, Editura Muzicală, București, 2008;
2. Olguța Lupu, Tiberiu Olah și multiplele fațete al postmodernismului, Editura Muzicală, București, 2008;
3. Iosif Sava, Petru Rusu, Istoria muzicii universale în date. Editura Muzicală, București, 1983.

Legături externe

• Tiberiu Olah Home page

Articole biografice

• Centrul de Informare Muzicală, articol despre Tiberiu Olah Arhivat în 8 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• Vă mai amintiți de... Tiberiu Olah, 29 martie 2011, Adevărul