From Wikipedia, the free encyclopedia
Tahicardia este denumirea medicală dată accelerării frecvenței bătăilor inimii peste 90 de pulsații pe minut.[1] Etimologic, se compune din tahi, care înseamnă rapid, iar cardie, care înseamnă inimă.
Inima unui adult sănătos bate de 60-90 de ori pe minut, atunci când persoana respectivă se află în stare de repaus. În cazul persoanelor care suferă de tahicardie, rata bătăilor inimii depășește cu mult această medie.[2] Frecvența cardiacă mai mică de 60 de bătăi pe minut este numită bradicardie.[3]
La adult vorbim de tahicardie sinusală, când ritmul regulat al inimii capătă o frecvență între 100 și 160 de bătăi pe minut. Apariția ei este fiziologică dacă survine după un efort fizic, digestiv sau după emoții. Tahicardia paroxistică este un ritm cardiac rapid, de peste 180 de bătăi pe minut.[4]
Tahicardia poate fi de două tipuri: ventriculară (când implică numai ventriculele) sau supraventriculară (atât atriile cât și ventriculele sunt implicate),[5] (inima are 4 camere: două atrii și doi ventriculi).
Tahicardia poate prezenta următoarele simptome:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.