Svalbard

Svalbard este un teritoriu insular în Oceanul Arctic, format din Insula Spitzbergen, insula Kvitøya și Insula Urșilor (Bjørnøya). Svalbard este situat la 600 de km de coastele Norvegiei și este administrat de Norvegia.

Svalbard
Svalbard
Drapelul Svalbard
Geografie
Suprafață
- totală	61,022 km²
Cel mai înalt punct	Newtontoppen[*][[Newtontoppen (largest and highest mountain in Svalbard, Norway)|​]] (1.713 m)
Fus orar	OEC (UTC+1)
Ora de vară	OVEC (UTC+2)
Populație
Populație
- Recensământ 1 iulie 2011	2,394
Limbi oficiale	Limba norvegiană
Guvernare
Sistem politic	Regiune a Norvegiei
Guvernator	Odd Olsen Ingerø
Capitala	Longyearbyen
Economie
PIB (PPC)
PIB (nominal)
Monedă	Coroană norvegiană (NOK)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic	47
Domeniu Internet	.no (există și .sj, dar nu este folosit[1])
Modifică date / text

Istorie

Este posibil ca Svalbard să fi fost descoperit de vikingi și/sau ruși încă din secolul XII. Tradiția scandinavă atestă existența unui teritoriu numit Svalbarði - tradus "periferie rece" (acest tărâm ar fi putut totuși fi la fel de bine Jan Mayen sau coasta estică a Groenlandei). Olandezul Willem Barents a fost primul care a descoperit indisputabil Svalbardul în 1596. În secolele XVII și XVIII insulele au servit drept locație internațională pentru vânătoarea de balene, iar cu această ocazie Balena de Groenlanda a fost exterminată din regiune.

Politică

MS Nordsyssel, nava guvernatorului, docked at Ny-Ålesund

În urma Tratatului Svalbardului din 1920, Norvegia a obținut control total asupra arhipelagului. Acesta, spre deosebire de Zona Antarctică Norvegiană, este parte a Regatului Norvegiei și nu un teritoriu dependent. Tratatul a intrat în vigoare în 1925 ca urmare a Actului Svalbard. Toate cele patruzeci de țări semnatare ale tratatului au dreptul de a desfășura activități comerciale în arhipelag, acestea fiind supuse legislației norvegiene. Tratatul limitează dreptul Norvegiei de a colecta impozite în favoarea finanțării serviciilor.

Geografie

În Svalbard există relief de platou, dominat de culmi muntoase.

Așezări

• Barentsburg (Баренцбург) (localitate rusă, 500 locuitori)
• Bjørnøya (Stație meteorologică norvegiană, 9 locuitori)
• Grumantbyen (Грумант) (localitate rusă, abandonată în 1961, reluarea activității miniere a fost anunțată în 2003)
• Hopen (Stație meteorologică norvegiană, 4 locuitori)
• Hornsund (Stație de cercetare poloneză, 8 locuitori)
• Isfjord radio
• Longyearbyen (2075 locuitori)
• Ny-Ålesund (40 locuitori)
• Pyramiden (Пирамида) (localitate rusă, abandonată în 2000)
• Smeerenburg (localitate olandeză în nord-vestul insulei Amsterdam, abandonată în 1660)
• Sveagruva (populație: 210)

Clima

Clima insulelor Svalbard este de tip subpolară în sud și polară în nord, cu ierni lungi și foarte aspre, care pot dura până la 9 sau 10 luni pe an, iarba, florile și puținii copaci înverzind în scurtul sezon de vară în care temperaturile , chiar și așa , abia ating 5-7 grade Celsius.

Date climatice pentru Longyearbyen
Luna	Ian	Feb	Mar	Apr	Mai	Iun	Iul	Aug	Sep	Oct	Nov	Dec	Anual
Maxima medie °C (°F)	−13 (8,6)	−13 (8,6)	−13 (8,6)	−9 (15,8)	−3 (26,6)	3.0 (37,4)	7.0 (44,6)	6.0 (42,8)	1.0 (33,8)	−4 (24,8)	−8 (17,6)	−11 (12,2)	−4,75 (23,45)
Minima medie °C (°F)	−20 (−4.0)	−21 (−5.8)	−20 (−4.0)	−16 (3,2)	−7 (19,4)	−1 (30,2)	3.0 (37,4)	2.0 (35,6)	−3 (26,6)	−9 (15,8)	−14 (6,8)	−18 (−0.4)	−10,33 (13,4)
Precipitații mm (inches)	22.0 (0.866)	28.0 (1.102)	29.0 (1.142)	16.0 (0.63)	13.0 (0.512)	18.0 (0.709)	24.0 (0.945)	30.0 (1.181)	25.0 (0.984)	19.0 (0.748)	22.0 (0.866)	25.0 (0.984)	271 (10,67)
Sursă: Climate and daylight in Svalbard (Longyearbyen)[2]

Economia

Economia Svalbardului este bazată pe exploatări de minereu de fier, cupru, zinc, azbest și cărbune. Pescuitul și vânătoarea au de asemenea o contribuție importantă.

Galerie

• 
  Prins Karls Forrland este a şasea insulă ca mărime
• 
  Stânca Stappen de pe Bjørnøya
• 
  Strada principală din Longyearbyen
• 
  Pe insulele Svalbard sunt circa 3000 de urşi polari
• 
  Ny-Ålesund vara
•