Sophie Germain

Marie-Sophie Germain (n. 1 aprilie 1776 - d. 27 iunie 1831) a fost o femeie-matematician, fizician și filozof franceză. Alături de Carl Friedrich Gauss (cu care a întreținut o intensă corespondență), a fost unul dintre pionierii teoriei elasticității, obținând marele premiu din partea Academiei Franceze de Științe pentru tratarea acestui subiect. De asemenea, mai este celebră pentru o teoremă din teoria numerelor care îi poartă numele.

Marie-Sophie Germain
Date personale
Nume la naștere	Marie-Sophie Germain
Născută	1 aprilie 1776 Paris, Franța
Decedată	27 iunie 1831 Paris, Monarhia din Iulie
Înmormântată	Cimitirul Père-Lachaise[1][2] Grave of Sophie Germain[*][[Grave of Sophie Germain |​]]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer mamar[2])
Părinți	Ambroise-François Germain[*][[Ambroise-François Germain (French politician and goldsmith)|​]]
Cetățenie	Franța
Ocupație	matematiciană fiziciană filozof
Limbi vorbite	limba franceză[3]
Activitate
Rezidență	Franța
Domeniu	matematician
Alma Mater	Universitatea Georg-August din Göttingen[4]
Semnătură
Modifică date / text

Récherches sur la théorie des surfaces élastiques, 1821

A început să studieze matematica încă de la 13 ani, pasiune pe care a dobândit-o în urma lecturării unei cărți de istoria matematicii.

Corespondența pe care a întreținut-o cu Gauss se referă în special la studiile ei din domeniul teoriei numerelor. La început, scrisorile le semna cu pseudonimul Leblanc și abia mai târziu Gauss a aflat cine este adevăratul corespondent pe care îl aprecia.

Ocupându-se de teoria suprafețelor, a dat o interpretare geometrică curburii determinată de Gauss și a propus ca măsură a curburii într-un punct la o suprafață formula ${\displaystyle {\frac {1}{R_{1}}}+{\frac {1}{R_{2}}}}$, numită curbură medie, care nu se mai anulează pentru suprafețele desfășurabile și toate acestea într-o lucrare apărută în 1831 și care a fost premiată de Academia Franceză de Științe.

În 1823 a dat o demonstrație pentru marea teoremă a lui Fermat, dar numai pentru valori particulare ale lui n, ${\displaystyle n<100}$ și anumite condiții restrictive pentru X, Y, Z și n.

A studiat încovoierea plăcilor subțiri și a stabilit ecuațiile diferențiale care o descriu.

Cea mai importantă lucrare a sa este: Recherches sur la théorie des surfaces élastiques, apărută în 1816. A mai scris lucrări și în domeniile: teoria numerelor, fizică matematică și filozofie.

Din nefericire, a murit înainte ca Universitatea din Göttingen să-i ofere, la propunerea lui Gauss, titlul de Honoris causa.

1. Mère Lachaise[*]​ Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
2. http://www.slate.fr/story/196390/trois-femmes-oubliees-cimetiere-pere-lachaise-rosa-bonheur-gerda-taro-sophie-blanchard, accesat în 31 octombrie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
3. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
4. Genealogia matematicienilor