Roger Caillois
From Wikipedia, the free encyclopedia
From Wikipedia, the free encyclopedia
Roger Caillois (n. , Reims, Franța – d. , Le Kremlin-Bicêtre, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor, sociolog, eseist și critic literar francez, membru al Academiei Franceze.
| Roger Caillois | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Reims, Franța[5] |
| Decedat | (65 de ani)[1][2][3][4][5] Le Kremlin-Bicêtre, Île-de-France, Franța[5] |
| Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța[6] |
| Ocupație | filozof poet sociolog[*] traducător scriitor critic literar[*] |
| Limbi vorbite | limba spaniolă limba franceză[7] |
| Activitate | |
| Alma mater | Lycée Louis-le-Grand École Normale Supérieure École pratique des hautes études |
| Organizație | Organizația Națiunilor Unite |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] Prix européen de l’essai Charles Veillon[*] () grand prix national des Lettres[*] () |
Modifică date / text  | |
În 1932, sub cupola Academiei franceze, proaspătul academician Roger Caillois a fost întâmpinat de Rene Huyghe cu cuvintele: „Sunteți, domnule, unul din cele mai curioase spirite ale vremii noastre, unul din cele mai autonome.“
Roger Caillois și-a dedicat întreaga curiozitate și independență intelectuală decriptării universului. Se formează în atmosfera cursurilor lui Georges Dumézil, Alexandre Kojeve și Marcel Mauss de la École pratique des hautes études, apoi, timp de câțiva ani, este foarte aproape de grupul suprarealist, de care se desparte însă în 1935.
În 1938 întemeiază Colegiul de Sociologie cu Georges Bataille. În 1939 pleacă în Argentina, unde-l întâlnește, pe aceleași poziții politice ca el, adică de activă susținere a Rezistenței, pe alt scriitor exilat, Georges Bernanos.
Întors după război în Franța, inițiază la Gallimard colecția de literatura sud-americană „Croix du Sud“ și fondează revista Diogene (1952), de care se va ocupa până la sfârșitul vieții. Diogene este un jurnal interdisciplinar finanțat de UNESCO.
Cărțile sale explorează, pe rând, sacrul, poezia, fantasticul, pietrele (a dedicat mai multe cărți gemologiei), iar în ele s-a simțit mereu refuzul său de a gândi la modul trivial.
Pilat din Pont, un roman din 1960, are aceeași calitate, el repovestește istoria știută de toată lumea după ce a cântărit-o însă cu cea mai mare atenție de unul singur.
Alături de Tzvetan Todorov este unul din cei mai importanți teoreticieni ai literaturii fantastice.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
