Richard Franasovici

Richard Franasovici (n. 8 aprilie 1883, Turnu Severin, Mehedinți, România – d. 1964, Paris, Franța) a fost un diplomat și om politic român de origine aromână.

Richard Franasovici
Date personale
Născut	8 aprilie 1883[1] Turnu Severin, Mehedinți, România
Decedat	1964 (80 de ani) Paris, Franța
Cetățenie	România (–20 februarie 1948)  Franța
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba franceză
Ambasador al României în Regatul Unit
În funcție 1946 – 1947
Precedat de	Radu Florescu[*]​
Succedat de	George Macovescu
Ambasador al României în Elveția
În funcție 1 iulie 1945 – 6 noiembrie 1947
Ambasador al României în Franța
În funcție 1 septembrie 1939 – 1940
Ambasador al României în Polonia
În funcție 1938 – 1939
Ministru al Afacerilor Interne
În funcție 18 noiembrie 1937 – 28 decembrie 1937
Ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor
În funcție 14 noiembrie 1933 – 18 noiembrie 1937
Deputat al României
În funcție 1919 – 1937
Partid politic	PNL
Alma mater	Universitatea din București
Modifică date / text

Studii și începutul vieții active

Richard Franasovici se naște ca cetățean austriac în 1883, la Turnu Severin. Urmează școala primară la Turnu Severin, apoi, în București, urmează Liceul Sfântul Sava, după care se înscrie la Facultatea de Drept din București, pe care o termină cu examenul de licență obținut în anul 1904.

La 1 noiembrie 1905 este ajutor de judecător la Ocolul Balș, apoi avocat la Primăria din Turnu Severin (1906) și avocat al statului pentru județul Mehedinți. Tot în 1906 obține cetățenia română.

Viața politică internă

Este membru al Partidului Conservator și, din 1908, intră în Partidul Conservator-Democrat al lui Take Ionescu. Participă, ca ofițer, la Primul Război Mondial. După Unire se înscrie în Partidul Național Liberal, făcând parte din aripa „tânără“ a partidului (opusă „bătrânilor“, respectiv conducerii brătieniste). În 1919 este deputat. Devine Director al ziarului L'Indépendence roumaine.

Richard Franasovici ocupă funcții în Ministerul de Interne începând din 1922, când este numit secretar general. Între 30 octombrie 1923 – 20 octombrie 1924 și 21 iunie 1927 – 3 noiembrie 1928 este subsecretar de stat în minister. În 1934, tinerii liberali, îl propun la șefia guvernului pe Richard Franasovici, care refuză explicând regelui Carol al II-lea că nu putea primi, deoarece găsea nepotrivit ca șeful guvernului să fie un om care primise cetățenia română abia în 1906. Richard Franasovici va ocupa în două rânduri fotoliul de ministru al Lucrărilor Publice și Comunicațiilor (14 noiembrie 1933 – 3 ianuarie 1934 și 5 ianuarie 1934 – 18 noiembrie 1937). La 18 noiembrie 1937 este numit Ministru de Interne, post pe care îl ocupă până la 28 decembrie 1937.

Viața politică externă

Este numit ambasador la Varșovia (1938 – 1939) și Paris (1 septembrie 1939 – 1940), iar după al II-lea Război mondial este numit Trimis extraordinar și Ministru plenipotențiar la Berna (1 iulie 1945) și reprezentant politic al guvernului român la Londra (februarie 1946). Membru în delegația română la Conferința de pace de la Paris. Își dă demisia din postul din diplomație la 6 noiembrie 1947 și alege calea exilului. I se retrage cetățenia română la 20 februarie 1948.

Moare în exil, la Paris, în 1964.

Bibliografie

• Mușat, Mircea și Ardeleanu, Ion. România după Marea Unire. Editura Științifică și Enciclopedică. București, 1988;
• Neagoe, Stelian. Istoria guvernelor României. Editura Machiavelli. București, 1995;
• Scurtu, Ioan și Buzatu, Gheorghe. Istoria românilor în secolul XX. Editura Paideia. București, 1999.

Legături externe

• Olti Ágos ton A ROMÁN BÉKE-ELÕKÉSZÍTÕ BIZOTT SÁG TEVÉKENY SÉGE (1944–1946) - http://www.szazadok.hu/archiv/pdf/0701oa.pdf%5Bnefuncțională%5D

1. Richard Franassovici, Autoritatea BnF