Radell Faraday Nelson (n. , Schenectady, New York, SUA – d. , Napa(d), California, SUA) a fost un scriitor american de literatură științifico-fantastică și caricaturist, cel mai faimos pentru povestirea sa „Eight O'Clock in the Morning” („Ora opt dimineața”, 1963),[7] care a fost folosită ulterior de John Carpenter ca inspirație pentru filmul Ei trăiesc (1988).
| Ray Nelson | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Radell Faraday Nelson  |
| Născut | [1][2][3][4][5] Schenectady, New York, SUA[4] |
| Decedat | (91 de ani)[4] Napa(d), California, SUA[4] |
| Cetățenie |  Statele Unite ale Americii |
| Ocupație | caricaturist[*] romancier[*] scriitor de literatură științifico-fantastică[*] povestitor[*] scriitor documentary participant[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză[6] |
| Activitate | |
| Cunoscut pentru | "Eight O'Clock in the Morning" |
| Premii | Rotsler Memorial Fanzine Artist Award[*] () |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Nelson s-a născut la 3 octombrie 1931, în Schenectady, New York, ca fiul lui Walter Hughes Nelson și al Mariei Reed.[8] Are un frate mai mic, Trevor Reed Nelson. Ray a fost un membru activ al fandomului science-fiction ca adolescent la Cadillac High School din Cadillac, Michigan. După absolvire, a studiat la Universitatea din Chicago[9] (teologia), apoi a petrecut patru ani studiind la Paris, unde i-a cunoscut pe Jean-Paul Sartre, Boris Vian și Simone de Beauvoir, precum și pe Allen Ginsberg, Gregory Corso, William Burroughs și alte icoane ale generației beat. La Paris, a lucrat cu Michael Moorcock, făcând contrabandă din Franța cu cărțile atunci interzise ale lui Henry Miller. Acolo, a cunoscut-o pe norvegiana Kirsten Enge, care i-a devenit a treia soție la 4 octombrie 1957. Singurul lor copil, Walter Trygve Nelson, s-a născut pe 21 septembrie 1958, la Paris.[8] Anterior, a fost căsătorit cu Lisa Mulligan la 13 decembrie 1955 și, ulterior, cu o colegă fană Perdita Lilly,[10][11] care este subiectul primei sale cărți, colecția de poezie de 23 de pagini Perdita: Songs of Love, Sex and Self Pity,[12] cea care avea să se căsătorească mai târziu cu John Boardman.[13] A fost căsătorit cu poeta publicată și profesoara dr. Helene Knox, ocercetătoare Fulbright.[14]
Nelson a decedat la 30 noiembrie 2022, în Napa, California(d),[8] la 91 de ani.[15][16]
Nelson și-a început cariera prin a scrie și crea benzi desenate pentru fanzine științifico-fantastice.[17] Mai târziu, Nelson a scris mai multe povestiri publicate profesional, inclusiv „Turn Off the Sky” și „Nightfall on the Dead Sea”.[18] Cea mai cunoscută poveste a sa „Eight O'Clock in the Morning” a fost publicată în The Magazine of Fantasy & Science Fiction (noiembrie 1963). Ray Nelson și artistul Bill Wray(d) au adaptat povestirea ca seria de banda desenată „Nada” publicată în antologia de benzi desenate Alien Encounters (nr. 6, aprilie 1986), iar regizorul John Carpenter a ecranizat-o ca They Live (1988).[19]
Nelson a colaborat cu Philip K. Dick la romanul de invazie extraterestră din 1967 The Ganymede Takeover. Nelson a fost prieten cu Dick încă din copilărie, iar într-un documentar despre Dick, Nelson a spus că Dick a încercat LSD a fost doar de două ori atunci când i l-a oferit. Documentarul biografic despre Dick, în care Nelson este intervievat, este The Penultimate Truth About Philip K. Dick produs în 2007.
La începutul anilor 1970, Nelson a condus un atelier de scriitori la Prima Biserică Unitariană din zona golfului San Francisco. Unul dintre elevii săi a fost scriitoarea Anne Rice.[20]
A fost membru pe viață al Clubului Scriitorilor din California.
Cartea sa din 1975 Blake's Progress, în care poetul William Blake este un călător în timp, a fost descrisă de John Clute în The Encyclopedia of Science Fiction drept „cea mai bună lucrare a lui Nelson”.[21] Richard A. Lupoff(d) a numit-o „o revelație”, considerând că „stilul lui Nelson este clar concentrat și atent colorat... Intriga sa este atât de complexă cât ar trebui să fie [și] personajele sale sunt frumos desenate”. [22] A fost rescrisă și republicată ca Timequest în 1985.[23]
La premiile Philip K. Dick din 1982, romanul lui Nelson The Prometheus Man a câștigat o citare specială (locul al doilea).[24]
Nelson a fost adăugat la First Fandom Hall of Fame(d) în 2019 pentru „dragostea sa autentică de-a lungul vieții pentru science fiction și serviciul său entuziast față de această comunitate timp de decenii”.[25]
Ray Nelson a susținut că este cel mai faimos pentru crearea iconicei șepci (beanie) cu elice ca emblemă a fandomului science-fiction, în timp ce era elev în clasa a X-a la Cadillac High School. De asemenea, a susținut că a inventat personajul „Beany” într-un concurs din 1948 a ceea ce avea să devină serialul TV Time for Beany(d) în timp ce vizita rudele sale din California. „Cred că este probabil cea mai bună șansă a mea de a fi amintit”, spune Nelson. „Nu am fost niciodată în lista celor mai bine vândute cărți a The New York Times”.
- Perdita: Songs of Love, Sex, and Self Pity -- Perdita: Cântece de dragoste, sex și milă de sine
- The Ganymede Takeover (cu Philip K. Dick ), 1967
- Blake's Progress, Progresul lui Blake, 1975
- Then Beggars Could Ride, 1976
- The Ecolog, 1977
- Revolt of the Unemployable, Revolta șomerilor, 1978
- The Prometheus Man, Omul Prometeu, 1982
- Timequest, 1985
- Dog-Headed Death (Gaius Hesperian Mysteries), 1989
- Virtual Zen, 1996 [26]
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
