From Wikipedia, the free encyclopedia
Pulsarul este o stea foarte mică (cu o rază de 10-15 km), dar foarte densă, numită stea neutronică (rămășiță a unei stele care a colapsat), ce emite energie sub forma unui flux de particule electromagnetice concentrat la polii magnetici ai stelei. Ținând cont că axa magnetică a stelei nu coincide cu axa sa de rotație, radiația, privită dintr-un punct din spațiu, este văzută așa cum ar fi observată lumina unui far. Pulsarul poate fi detectat (cu ajutorul unui radiotelescop) doar când fluxul e îndreptat spre Pământ.
Primul pulsar a fost descoperit în 1967 de către Jocelyn Bell Burnell și Antony Hewish[1][2][3] de la Universitatea Cambridge. Cei doi au detectat un semnal regulat cu frecvența de un puls la câteva secunde, constând în pulsuri de radiație electromagnetică - semnale radio. Steaua neutronică a fost denumită mai târziu CP 1919. Aceasta emite radiație sub formă de unde radio, dar s-au descoperit pulsari care emit raze X și/sau raze gamma.[4]
Pulsarii sunt aproape niște găuri negre în sensul materiei și al forțelor care actionează asupra ei.
Pulsarii sunt foarte importanți pentru radioastronomie.
Pulsarii se nasc în explozii de supernovae. Ei au la început o perioadă scurtă de rotație și o rată de schimbare a pulsului mare (încetinesc mai rapid). Ei pierd din energie și rămân într-un final doar o carcasă. Unii dintre acești pulsari „morți” întâlnesc un satelit și formează un sistem de rotație. Prin acesta pulsarul este „reciclat” și devine un pulsar-milisecundă, numit astfel după durata pulsului.
Astronomii au descoperit trei tipuri distincte de pulsari, după natura sursei de energie care alimentează radiația:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
