Protoxid de azot

Protoxidul de azot (numit și gaz ilariant sau oxid nitros) este un gaz incolor cu miros dulceag, care întreține arderea fiind agent oxidant. Este folosit ca propergol iar în amestec cu alte gaze în anestezia chirurgicală.

Protoxid de azot
Denumiri
Alte denumiri	Oxid biazotic, Lachgas, Azo-oxid, E 942
Identificare
SMILES N#[N+][O-][1]
Număr CAS	10024-97-2
ChEMBL	CHEMBL1234579
PubChem CID	948
Informații generale
Formulă chimică	N2O
Aspect	gaz incolor cu miros dulceag
Masă molară	44,01 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,85 kg/m3
Starea de agregare	gazoasă
Punct de topire	–91 °C
Punct de fierbere	–88 °C
Solubilitate	1,2 g/l în apă
Miros	miros dulceag
Presiune de vapori	51,3 atm[2]
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Caracteristici

• gaz anorganic, inert, mai greu decât aerul, neinflamabil, dar întreține combustia;
• relativ solubil în apă, solubilitate mai ridicată în etanol
• MAC ~ 105 (110)%, anestezic general incomplet, ceea ce presupune baronarcoză (hiperbară) (sub presiune) cu efect rapid;
• se administrează împreună cu O₂;
• anestezic general incomplet, dar produce analgezie la concentrații subanestezice;
• nu relaxează musculatura striată (contractură).
• formează amestec detonant cu hidrogen gaz la volume egale

Utilizări

• largă utilizare (mai ales ca adjuvant);
• anestezia de bază;
• în asociere cu alte anestezice generale pentru menținere anesteziei;
• pentru efectul analgezic (intermitent):
  • în obstetrică, în travaliu;
  • în stomatologie;
  • infarct miocardic acut
• sindrom de abstinență la etanol

Efecte adverse

• hipoxie (utilizare nepricepută);
• crește presiunea intracraniană;
• pătrunde în cavități și substituie azotul;
• inactivează, la utilizare repetată vitamina B12;
• posibil efect teratogen;
• hipoxie tranzitorie la sfârșitul procedurii (în revenire) – efectul celui de-al doilea gaz;
• descrisă dependență.

Contraindicații

• hipertensiune arterială;
• epilepsie;
• hipertiroidism;
• anemii megaloblastice;
• sarcină;
• traumatisme cerebrale;
• ateroscleroză;

Obținere

Se poate obține prin descompunere realizată prin tratarea termică controlată a nitratului de amoniu la temperaturi de două ori mai mari decât punctul normal de fierbere al apei (NH₄NO₃) sau din reacția acidului azotic cu amoniacul:

NH₃ + HNO₃ → NH₄NO₃

NH₄NO₃ → N₂O + H₂O