Petru de Courtenay, senior de Conches

Petru de Courtenay (n. cca. 1218 – d. 1249 sau 1250, în Egipt) a fost un cavaler francez, membru al casei de Courtenay, ramură colaterală a casei regale capețiene. De la 1239 până la moarte, el a fost seniorul conducător din Conches and Mehun.

Petru de Courtenay, senior de Conches
Date personale
Născut	1218
Decedat	secolul al XIII-lea Egipt
Părinți	Robert Ier de Courtenay-Champignelles[*][[Robert Ier de Courtenay-Champignelles (politician francez)|​]] Maud de Mahun-sur-Yevre[*][[Maud de Mahun-sur-Yevre (Peerage person ID=248258)|​]][1]
Căsătorit cu	Perronelle de Joigny[*][[Perronelle de Joigny (French noblewoman)|​]] (din 1249)
Copii	Amicia de Courtenay
Limbi vorbite	limba franceză
Modifică date / text

Petru a fost cel mai mare dintre cei cinci fii ai lui Robert de Courtenay (d. 1239), senior de Champignelles, cu soția sa Matilda de Mehun. De la părinții săi, el a moștenit castelele de Conches și Mehun. În 25 august 1248, el a navigat alături de vărul său, regele Ludovic al IX-lea al Franței, de la Aigues-Mortes până în Egipt, pentru a participa la Cruciada a șaptea, în timpul căreia și-a găsit moartea.

Cei mai mulți istorici consideră că Petru a murit în timpul bătăliei de la Al Mansurah din 8 februarie 1250. În acea zi, contele Robert I de Artois a condus avangarda cruciaților într-un atac spontan asupra Mansurah. Avangarda a fost atrasă într-o capcană pusă la cale de apărătorii mameluci, toți atacatorii fiind uciși. Cu toate acestea, cronicarul Jean de Joinville menționează că Petru de Courtenay a murit anterior acestui episod. După cucerirea orașului-port egiptean Damietta din iunie 1249, o mare parte din armata cruciată și-a fixat tabăra în afara zidului orașului, până când erau cu toții pregătiți să pornească marșul asupra Mansurahului, programat pentru toamna acelui an. Sultanul Egiptului a oferit o răsplată de un solidus de aur pentru fiecare cap de cruciat. În timpul nopții, sarazinii ar fi urmat să se strecoare în tabăra cruciată, ucigându-i pe aceștia în corturile lor și furându-le capetele. Potrivit lui Joinville, Petru de Courtenay ar fi fost victima unui astfel de atac.^[2] Totuși, se poate ca Joinville să fi fost în eroare. Trebuie ținut seamă de faptul că scrierea cronicarului a fost redactată la câteva decenii după evenimente și că Petru de Courtenay este menționat în două rânduri în partea ulterioară a cronicii, în legătură cu bătălia de la Al Mansurah.^[3][4]

Căsătorie și urmași

Petru a fost căsătorit cu Petronila (d. 1289), fiică a lui Gaucher de Joigny cu Amicia de Montfort, ei având un copil:

• Amicia (d. 1275 în Roma), seniorină suo jure de Conches și Mehun; căsătorită în 1262 cu contele Robert al II-lea de Artois (d. 1302).

Petronila s-a recăsătorit în 1252, după moartea lui Petru, cu Henric al II-lea de Sully (d. 1269).

Note

1. The Peerage
2. Jean de Joinville, Chronicle, part II, §7, ed. by Ethel Wedgwood, 1906.
3. Jean de Joinville, Chronicle, , part II, §9-10, ed. by Ethel Wedgwood, 1906.
4. Este posibil ca Joinville să fi făcut o confuzie între Petru și vărul acestuia, Guillaume de Courtenay, senior de Yerre, care de asemenea a participat la cruciada a șaptea