Otar Iosseliani

Otar Iosseliani (în georgiană: ოთარ იოსელიანი; n. 2 februarie 1934, Tbilisi, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS – d. 17 decembrie 2023, Tbilisi, Georgia) a fost un renumit scenarist, regizor și producător de origine georgiană. Din cauza cenzurii aplicate filmelor sale în URSS, Iosseliani a fost obligat să emigreze în Franța în anul 1982.

Otar Iosseliani
Date personale
Născut	2 februarie 1934[1][2][3][4][5] Tbilisi, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS[6][7][5][8]
Decedat	17 decembrie 2023 (89 de ani)[9][5][10] Tbilisi, Georgia[10]
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (1934–1991)  Franța (–)[11]  Georgia (1991–2023)
Ocupație	scenarist monteur[*]​ actor regizor[*]​ compozitor dirijor pianist realizator de filme documentare[*]​ regizor de film pedagog[*]​
Limbi vorbite	limba georgiană[12] limba franceză[13]
Alma mater	Institutul de Cinematografie Gherasimov Conservatorul de Stat din Tbilisi[*]​
Alte premii
Premiul Louis Delluc[*]​ (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*][[Adieu, plancher des vaches ! |​]] Artist al poporului din RSS Gruzină[*]​ Berliner Kunstpreis[*]​ (1993) Nika Award for Best Director[*][[Nika Award for Best Director (distinction of Russian film)|​]] (1998) European Film Academy Critics Award[*][[European Film Academy Critics Award (award)|​]] (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*][[Adieu, plancher des vaches ! |​]][14] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​ (2006)[15]
Modifică date / text

Primul său lung metraj, Noiembrie (1966), a câștigat premiu FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul său Pastorala, după ce a fost finalizat, în 1976, nu a avut voie să fie lansat oficial dispărând timp de mai mulți ani în arhivele sovietice și având o difuzare extrem de strictă mulți ani mai târziu. Acest fapt i-a întărit lui Otar Iosseliani convingerea că libertatea sa de exprimare este cenzurată și, după succesul Pastoralei la Festivalul de Film de la Berlin, în 1982, regizorul a decis să emigreze din Uniunea Sovietică în Franța.

Primul mare succes internațional avea să vină abia în 1984, în Franța, după ce a realizat Favorites of the Moon, film ce a fost premiat la Festivalul de Film de la Veneția în același an. În 1986 Iosseliani a făcut parte din juriul celei de-a 36-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.^[16] În anii următori filmele sale au fost premiate din nou la Festivalul de Film de la Veneția (And Then There Was Light (1989), Brigands-Chapter VII (1996)), iar pelicula Monday Morning (2002) a câștigat premiu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.

Opțiuni politice

Opțiunile politice ale lui Otar Iosseliani sunt considerate ca fiind rusofobe de către analiștii politici (vezi „200 de ani de dispreț și ură” în Argumentî i Fakti, 29 iunie 2009). După evenimentele din 2008 petrecute în Osetia de Sud regizorul a acordat un interviu pentru Agenția Ucraineană de Știri în care a declarat: „Noi (georgienii) nu vom mai trăi niciodată în pace cu Rusia. Până acum îi disprețuiam însă acum îi urâm, ceea ce este mult mai grav. Așadar cine iubește rușii n-are decât dar să nu rămână lângă noi!”

Filmografie

• Akvarel (1958) (TV)
• Sapovnela (1959)
• April (1961) / Ap'rili
• Tudzhi (1964)
• Falling Leaves, (1966) / Giorgobistve
• Georgian Ancient Songs (1969) / Dzveli qartuli simgera
• There Once was a Singing Blackbird (1970) Iqo shashvi mgalobeli
• Pastorale (1975) / Past'orali
• Lettre d'un cinéaste (1982) (TV)
• Sept pièces pour cinéma noir et blanc (1983)
• Euzkadi été 1982 (1983) (TV)
• Favorites of the Moon (1984) / Favoris de la lune, Les
• Un petit monastère en Toscane (1988)
• And Then There Was Light (1989) / Et la lumière fut
• Chasing Butterflies, aka Hunting Butterflies, aka The Butterfly Hunt (1992) / Chasse aux papillons, La
• Seule, Georgie (1994)
• Brigands-Chapter VII (1996) / Brigands, chapitre VII
• Farewell, Home Sweet Home (1999) / Adieu, plancher des vaches!
• Monday Morning (2002) / Lundi matin
• Gardens in Autumn (2006) / Jardins en automne
• Chantrapas (2010)

Note

1. Otar Ioseliani, Opća i nacionalna enciklopedija
2. Otar Iosseliani, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
3. Otar Iosseliani, Munzinger Personen, accesat în 9 octombrie 2017
4. The Fine Art Archive, accesat în 1 aprilie 2021
5. Fichier des personnes décédées mirror, accesat în 14 ianuarie 2024
6. Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în 20 decembrie 2023
7. „Otar Iosseliani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 13 decembrie 2014
8. Who's Who in France
9. Умер Отар Иоселиани (în rusă), 17 decembrie 2023, accesat în 17 decembrie 2023
10. Le cinéaste géorgien Otar Iosseliani, chantre des plaisirs simples, est mort (în franceză), Le Monde, accesat în 18 decembrie 2023
11. Chant d'hiver, ou le goût de l'irrévérence (în franceză), Cineuropa[*][[Cineuropa (European portal dedicated to cinema and audiovisual)|​]], accesat în 2 iulie 2022
12. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
13. CONOR.SI[*]​ Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
14. https://www.europeanfilmacademy.org/European-Film-Awards-Winners-1999.74.0.html, accesat în 13 decembrie 2019 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
15. L'Internaute
16. „Berlinale: 1986 Juries”. berlinale.de. Arhivat din original la 23 octombrie 2013. Accesat în 14 ianuarie 2011.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Otar Iosseliani

• Otar Iosseliani la Internet Movie Database