Jocurile Olimpice reprezintă un eveniment sportiv care, în Antichitate, se desfășurau odată la patru ani, în Olympia. Ele erau ținute în cinstea lui Zeus[1]. Primele Jocuri Olimpice s-au desfășurat în 776 î.Hr. Jocurile durau cinci zile.[2] Probele sportive erau: alergarea, luptele, întrecerile de care (trase de 2 sau 4 cai), pentatlonul (întrecere care combina cinci probe: aruncarea discului, săritura în lungime, aruncarea suliței, alergarea, luptele) și pancrațiul. Cu o lună înainte de începerea jocurilor încetau conflictele dintre polisuri.[3] Femeile nu aveau voie să practice sau să asiste la întreceri. Copiii aveau jocurile lor. Jocurile Olimpice Antice s-au desfășurat fără întrerupere timp de aproape 1200 de ani, dar au fost desființate în anul 393 la porunca împăratului roman Teodosiu I.
 | Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau de punctuație. Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor. |
Jocurile Olimpice au fost reluate în epoca modernă, în anul 1896, la propunerea baronului Pierre de Coubertin.[4]
Jocuri Olimpice antice
- Articol principal: Jocuri Olimpice antice.
Jocurile Olimpice antice (greacă Ολυμπιακοί Αγώνες; Olympiakoi Agones) au fost atestate documentar pentru prima dată în 776 î.Hr. la Olympia, Grecia și s-au desfășurat până în anul 393.[5]
Jocuri Olimpice moderne
- Articole principale: Jocuri Olimpice de vară, Jocuri Olimpice de iarnă și Jocuri Olimpice pentru tineret.
După 1.500 de ani de întrerupere, în 1896, la Atena, au fost reluate Jocurile Olimpice. Reconstruirea acestui eveniment sportiv s-a datorat francezului Pierre de Coubertin.[4] Un rol important în reînvierea Jocurilor Olimpice l-a jucat și Evanghelie Zappa.[care?][6][7][8][9]
Numărul sportivilor participanți la Jocurile Olimpice a crescut de la 241 (din 14 țări) la Olimpiada din 1896 la 11.100 (din 202 țări) la Jocurile Olimpice de la Atena. Numărul participanților la Jocurile de iarnă este mult mai mic; la Olimpiada de iarnă din 2006, numărul sportivilor a fost de 2.633 din 80 de țări.
Probleme la Jocurile Olimpice
Boicot
Boicotul olimpic a apărut la Olimpiada de la Melbourne din 1956, jocuri boicotate de Țările de Jos, Spania și Elveția pentru a protesta contra represiunii sovietice în Ungaria; în plus, Cambodgia, Egipt, Irak și Liban au boicotat Jocurile în timpul Crizei Suezului.[10]
În 1972 și 1976 un număr mare de țări africane au amenințat CIO cu boicotul Jocurilor Olimpice pentru a forța interzicerea participării Africii de Sud, Rhodesiei și Noii Zeelande. CIO a cedat în primele două cazuri dar în 1976 a refuzat deoarece boicotul consta în protestul împotriva prezenței echipei de rugbi a Noii Zeelande în Africa de Sud iar rugbiul nu era sport olimpic. Țările și-au retras echipele după începerea Jocurilor; câțiva sportivi africani începuseră deja competiția.
Douăzeci și două de țări (Guyana a fost singura țară în afara continentului african) au boicotat Olimpiada de la Montreal deoarece i s-a permis Noii Zeelande să participe la competiție.[11]
În 1980 și 1984 opozanții Războiului Rece și-au boicotat reciproc Jocurile Olimpice. Statele Unite urmată de alte 64 de țări au refuzat să participe la JO de la Moscova pentru a protesta la invazia Afganistanului de către armata sovietică. Boicotul a redus numărul țărilor participante la 80. A fost cel mai mic număr de țări participante la JO din 1956. Uniunea Sovietică și alte 14 țări din blocul estic (cu excepția României) n-au participat la JO de la Los Angeles argumentând că securitatea sportivilor nu ar fi fost garantată.[12]
Dopaj
Una din problemele principale ale Jocurilor Olimpice este dopajul. La începutul secolului XX, mulți sportivi olimpici au început să folosească medicamente pentru a-și îmbunătăți performanțele sportive. De exemplu, câștigătorul maratonului de la Olimpiada din 1904, Thomas Hicks, a primit de la antenorul său stricnină și brandy pentru a putea termina cursa.
Primul caz de deces la Jocurile Olimpice din cauza dopajului a avut loc în 1960, la Roma. În timpul cursei de ciclism, danezul Knut Enemark Jensen a căzut de pe bicicletă și mai târziu a murit. Autopsia a arătat că sportivul se afla sub influența amfetaminelor. După acest episod, CIO a introdus testul antidoping.
Primul sportiv olimpic găsit pozitiv la testul antidoping a fost pentatlonistul suedez Hans-Gunnar Liljenwall la Olimpiada din 1968. Liljenwall a pierdut medalia de bronz. În următorii ani, mai mulți sportivi au fost depistați pozitiv la testul antidoping. Cazul cel mai mediatizat a fost al sprinter-ul canadian Ben Johnson care a câștigat proba de 100 m la Seul 1988 dar trei zile mai târziu, când în urma testului a fost depistat că a utilizat stanozolol, i s-a retras medalia de aur [13].
În ciuda testelor, mulți sportivi au continuat să se dopeze. În 1990, documentele au relevat că mai multor sportivi est germani li s-a administrat steroizi anabolizanți în urma unui program de stat al fostului regim comunist din Germania de Est [14].
La sfârșitul anilor 1990, CIO a luat inițiativa și a organizat o luptă împotriva dopării, condusă de Agenția Mondială Antidoping. Jocurile Olimpice de vară din 2000 și Olimpiada de iarnă din 2002 au arătat că bătălia nu s-a terminat; câțiva medaliați au fost descalificați după ce au fost depistați pozitiv. La JO de la Sydney 2000, gimnastei Andreea Răducan i s-a reras medalia de aur la individual compus, după ce controlul antidoping a ieșit pozitiv la efedrină, din cauza unei pastile de nurofen administrate de medicul echipei [15].
Mai recent, în timpul Olimpiadei de iarnă 2006 numai un sportiv a fost depistat pozitiv și i s-a retras medalia. Doisprezece sportivi au fost suspendați cinci zile din motive de sănătate pentru un nivel mare de hemoglobină în sânge [16]. Comitetul Internațional Olimpic a introdus pentru prima dată testul de sânge în timpul acestor Jocuri Olimpice.
Violență
În ciuda a ceea ce Coubertin a sperat, Jocurile Olimpice nu au adus pacea totală în lume. De fapt, trei Jocuri Olimpice au fost anulate din cauza războiului: JO de vară din timpul Primului Război Mondial și JO de vară și de iarnă din 1940 și 1944 din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. Terorismul a fost și a rămas o amenințare pentru Jocurile Olimpice impunând cheltuieli uriașe pentru securizarea lor.
În 1972, când s-au desfășurat Jocurile de vară de la München, 11 membri ai echipei olimpice israeliene au fost luați ostatici de un grup terorist palestinian, Septembrie negru și asasinați. La Olimpiada de la Tokio din 2021 CIO a decis să rememoreze această crimă deschizând Jocurile Olimpice cu un moment de reculegere, în prezența D-lor Romano și Șpițer, ca invitate de onoare, soțiile a doi dintre sportivii uciși.
În timpul Olimpiadei de vară de la Atlanta din 1996, a avut loc un atac terorist cu bombă în Centennial Olympic Park în care au murit 2 persoane și 111 au fost rănite [17].
Jocurile Olimpice de iarnă din 2002 de la Salt Lake City au fost primele Jocuri de la atacurile din 11 septembrie. Măsurile de securitate au fost fără precedent..
Simboluri olimpice
- Articol principal: Simboluri olimpice.
Mișcarea olimpică folosește mai multe simboluri, multe dintre ele reprezentând ideile și idealurile lui Coubertin. Probabil, cel mai cunoscut simbol îl reprezintă inelele olimpice. Aceste cinci inele înlănțuite simbolizează unitatea celor cinci continente (cele două Americi sunt considerate un singur continent). Ele apar în cinci culori pe steagul olimpic de culoare albă. Aceste culori: alb (fondul drapelului), roșu, albastru, verde, galben și negru au fost alese astfel încât fiecare națiune să aibă cel puțin una din ele reprezentată pe steagul național.
Drapelul olimpic a fost adoptat în 1914 dar primele Jocuri la care a fluturat au fost Jocurile de la Antwerp din 1920.
Deviza olimpică oficială este „Citius, Altius, Fortius” (Mai repede, mai sus, mai puternic).
Probabil idealurile lui Coubertin sunt cel mai bine reprezentate de jurământul olimpic:
- „Cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi, ci să participi, așa cum în viață nu contează triumful, ci lupta. Esențial nu e să cucerești, ci să lupți bine. ”
Flacăra olimpică este aprinsă la Olympia, Grecia și purtată până în orașul gazdă de atleți; joacă un rol important la ceremonia de deschidere și arde pe tot parcursul olimpiadei. Torța olimpică a fost introdusă la Olimpiada din 1936 de la Berlin.
Mascota olimpică, un animal sau o figură umană reprezintă moștenirea culturală a țării-gazdă și a fost introdusă la Jocurile din 1968 din Mexico. A început să joace un rol important de la JO din 1980 de la Moscova cu debutul ursulețului Misha.
Franceza și engleza sunt cele două limbi oficiale ale mișcării olimpice.
Ceremonii olimpice
Premierea
La Jocurile Olimpice se oferă premii și recompense olimpice. Medaliile sunt confecționate și puse la dispoziție de către Comitetul de organizare a Jocurilor Olimpice. Pentru locul 1 se acorda o medalie de aur (sau argint aurit) și o diplomă, pentru locul 2 se acordă o medalie de argint și o diplomă, iar pentru locul 3 se acordă o medalie de bronz și o diplomă. Medaliile sunt gravate pe față cu un episod din sportul respectiv, iar pe verso cu emblema Jocurilor Olimpice și anul. Medaliile au un diametru de 60 mm și o grosime de 3 mm. Concurenții clasați pe locurile 4, 5 și 6, dacă este cazul, primesc câte o diplomă.
Numele tuturor campionilor olimpici este gravat pe unul din zidurile stadionului principal unde au avut loc Jocurile.
Sporturi olimpice
- Competițiile la Jocurile Olimpice de vară sunt: atletism, badminton, baschet, box, canotaj, călărie, ciclism, fotbal, gimnastică, haltere, handbal, hochei pe iarbă, natație, înot sincron, judo, kaiac canoe, lupte, navigare, pentatlon modern, polo pe apă, sărituri în apă, scrimă, tir cu arcul, tir, tenis de masă, taekwondo, tenis, triatlon și volei.
- Competițiile la Jocurile Olimpice de iarnă: biatlon, bob, combinată nordică, curling, hochei pe gheață, patinaj artistic, patinaj viteză, sanie, sărituri cu schiurile, schi acrobatic, schi alpin, schi fond, skeleton și snowboarding.
Sporturi demonstrative
De-a lungul timpului, o serie de sporturi au fost inclusive în programul olimpiadelor ca sport demonstrativ.
- La Jocurile Olimpice de vară: fotbal american (1932), fotbal australian (1956), ballooning (1900), bowling (1988), boules (1900), budō (1964), baseball finlandez (1952), glima (1912), gliding (1936), kaatsen (1928), korfball (1920 și 1928), La canne (1924), Surf lifesaving (1900), Longue paum (1900), sportul cu motor (1900), hochei pe role (1992), savate (1924), Swedish (Ling) gymnastics (1948), Weight training with dumbbells (1904), schi nautic (1972).
- La Jocurile Olimpice de iarnă: bandy (1952), schi alpin paralimpic (1984 și 1988), schi cross-country paralimpic (1988), Ice stock sport (1936, 1964), Military patrol (1928, 1936 and 1948), Schi ballet (acroski) (1988 și 1992), Skijoring (1928), Sled-dog racing (1932), schi viteză (1992), pentatlon de iarnă (1948).
Campioni olimpici
- Articol principal: Lista medaliaților olimpici.
Practica acordării medaliilor primilor trei clasați a fost introdusă în 1904; la Olimpiada din 1896 numai primii doi câștigători au primit medalii, de argint și bronz, în timp ce la Olimpiada din 1900 s-au acordat premii variate. Din 1948 sportivii plasați pe locurile patru, cinci și șase primesc diplome; din 1976 primii trei clasați primesc și ei diplome iar începând cu 1984 și sportivii clasați pe locurile șapte și opt.
Acesta este tabelul sportivilor olimpici care au primit cele mai multe medalii:
| Sportiv | Țară | Sport | Olimpiadă | Aur | Argint | Bronz | Total |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Michael Phelps |  Statele Unite ale Americii |
Natație | 2008-2012 | 18 | 2 | 2 | 22 |
| Larisa Latînina |  Uniunea Sovietică |
Gimnastică | 1956–1964 | 9 | 5 | 4 | 18 |
| Nikolai Andrianov | Uniunea Sovietică |
Gimnastică | 1972–1980 | 7 | 5 | 3 | 15 |
| Paavo Nurmi |  Finlanda |
Atletism | 1920–1928 | 9 | 3 | 0 | 12 |
| Mark Spitz | Statele Unite ale Americii |
Natație | 1968–1972 | 9 | 1 | 1 | 11 |
| Carl Lewis | Statele Unite ale Americii |
Atletism | 1984–1996 | 9 | 1 | 0 | 10 |
| Bjørn Dæhlie |  Norvegia |
Schi fond | 1992–1998 | 8 | 4 | 0 | 12 |
| Birgit Fischer |  Germania |
Canoe racing | 1980–2004 | 8 | 4 | 0 | 12 |
| Sawao Kato |  Japonia |
Gimnastică | 1968–1976 | 8 | 3 | 1 | 12 |
| Jenny Thompson | Statele Unite ale Americii |
Natație | 1992–2004 | 8 | 3 | 1 | 12 |
| Matt Biondi | Statele Unite ale Americii |
Natație | 1984–1992 | 8 | 2 | 1 | 11 |
| Ray Ewry | Statele Unite ale Americii |
Atletism | 1900–1908 | 10 | 0 | 0 | 10 |
Orașe gazdă
Până în 2010, Jocurile Olimpice au fost găzduite de 41 de orașe din 22 de țări. În 2012, Londra a devenit primul oraș care a găzduit Jocurile Olimpice moderne de trei ori.
Numărul din paranteză de după oraș/țară arată de câte ori orașul/țara respectivă au găzduit Jocurile Olimpice.
România la Jocurile Olimpice
Gheorghe Plagino (1878–1949) a fost primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile Olimpice, participând la ediția a doua, care a avut loc la Paris în 1900, la tir, proba de talere.[18]
În Comitetul Internațional Olimpic (C.I.O.) din anii 1899-1901 a fost ales ca reprezentant George G. Bibescu[necesită citare].
Prima medalie olimpică pentru România a fost medalia de bronz obținută de Echipa națională de rugby la Jocurile Olimpice de vară din 1924 (Paris).[19] Prima medalie olimpică de argint pentru România a fost câștigată de Henri Rang, la Jocurile Olimpice de vară din 1936 (Berlin)[20], iar primul titlu de campion olimpic (medalia olimpică de aur) a fost obținut de Iosif Sîrbu la Jocurilor Olimpice de vară din 1952 de la Helsinki[21].
Mai jos este dat tabelul sportivilor români care au devenit multipli campioni olimpici și locul ocupat în clasamentul all-time.
| Nr. | Atlet | Națiune | Sport | Ani | Jocuri | Gen |  Aur |
 Argint |
 Bronz |
Total |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 52 | Nadia Comăneci |  România | Gimnastică | 1976–1980 | Vară | F | 5 | 3 | 1 | 9 |
| 58 | Elisabeta Lipă | România | Canotaj | 1984–2004 | Vară | F | 5 | 2 | 1 | 8 |
| 82 | Georgeta Damian | România | Canotaj | 2000–2008 | Vară | F | 5 | 0 | 1 | 6 |
| 110 | Ivan Patzaichin | România | Caiac canoe | 1968–1984 | Vară | M | 4 | 3 | 0 | 7 |
| 138 | Doina Ignat | România | Canotaj | 1992–2008 | Vară | F | 4 | 1 | 1 | 6 |
| 151 | Ecaterina Szabo | România | Gimnastică | 1984 | Vară | F | 4 | 1 | 0 | 5 |
| 178 | Viorica Susanu | România | Canotaj | 2000–2008 | Vară | F | 4 | 0 | 1 | 5 |
Note
Legături externe
Wikiwand in your browser!
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
