starea de a nu purta haine From Wikipedia, the free encyclopedia
Nuditate este o situație care definește starea dezbrăcată, lipsită complet de haine, a unui corp omenesc. Starea, înfățișarea unei persoane nude; goliciune. Lipsă de podoabe, simplitate. La figurat; ceea ce se prezintă fără artificii, fără rezerve, fără ascunzișuri.
Nuditatea poate apărea într-o multitudine de situații, în contexte sexuale sau non-sexuale. Durata nudității variază în funcție de situație și persoană, unii oameni aleg să trăiască un stil de viață ca nudiștii, in timp ce alții fac acest lucru pe durată scurtă, ca în exhibiționism, sau ocazional, cum ar fi înotul nud.
Naturismul (sau nudismul) este o subcultură care luptă pentru și apără nuditatea publică si privată, ca parte a unui stil de viață natural și simplu. Naturiștii resping standardele contemporane de modestie care descurajează nuditatea personală, familială sau socială pe baza unei asocieri inconștiente a nudității cu stimularea erotică. In schimb ei își doresc să creeze un mediu social unde oamenii se simt confortabil in a fi in compania unor persoane dezbrăcate, si se simt bine când sunt văzuți goi, fie de către alți naturiști, fie de publicul larg.[1] In contradicție cu impresia larg răspândită, conform căreia nudiștii sunt mai permisivi din punct de vedere sexual, cercetătorii au constatat că nudiștii și non-nudiștii nu diferă în comportamentul lor sexual.[2]
Științele sociale, până la mijlocul secolului al XX-lea, studiau deseori nuditatea publică, inclusiv naturismul, în contextul devianței (sociologie) sau a criminalității.[3] Cu toate astea, studii mai recente au constatat că naturismul are efecte pozitive asupra încrederii in sine, stimei de sine și modului de viață.[4]Enciclopedia devianței sociale continuă să aibă un punct de vedere despre „Nudism”, [5], dar definește și „Devianța socială” ca încălcarea normelor sociale într-un mod pozitiv, conducând la schimbări sociale.[6]
Articol principal: Plajă de nudiști.
Vezi și: Înot nud.
O plajă de nudiști, câteodată denumită si o plajă unde hainele sunt opționale sau o plajă liberă, este o plajă unde oamenii au libertatea de a fi dezbrăcați. Astfel de plaje sunt de obicei pe terenuri publice. Plajele pentru nudiști pot fi oficiale (recunoscute din punct de vedere legal) sau neoficiale (tolerate de rezidenți și forțele de ordine) sau ilegale, dar atât de izolate încât să scape de impunerea legii.
Articol principal: Prezentări ale nudității.
Vezi și: Nuditatea în film.
Intr-o poză cu picturi murale vechi, convențiile picturale reafirmă mereu ceea ce este natural în cazul ființei umane, care face parte din socializare.[7]
În societatea occidentală, contextele pentru descrierile nudității includ informații, artă și pornografie. Orice imagine mai neclară, care nu se încadrează ușor în una dintre categoriile prestabilite poate fi interpretată greșit, ducând la neintelegeri.[8] Nudul in fotografie presupune științifică, comercială, artă plastică și fotografie erotică.
Artă
Articol principal: Nude (art).
Corpul uman nud a fost unul dintre subiectele artei încă de la începuturile sale paleolitice și o preocupare majoră a artei occidentale de la vechii greci.. In opera Nudul: un studiu în formă ideală , Lordul Kenneth Clark susține ca a fi dezbrăcat inseamnă a fi lipsit de haine, și presupune un sentiment de rusine, in timp ce nudul, ca operă de artă, nu are astfel de conotații.[9] Această separare a formei artistice de problemele sociale și culturale conexe, în mare parte nu fusese analizată de istoricii de artă clasică, dar a devenit un punct central al criticilor sociale și feministe în anii 1970, când nudurile clasice ale femeilor erau văzute ca simboluri ale obiectificării masculine a corpurilor feminine.
Activități legate de artă
Separat de lucrările de artă|nud create, sesiunile în care artiștii lucrează cu modele nud live sunt evenimente sociale unde nuditatea are o adevărată tradiție. Rolul modelului atât ca parte a educației in arta vizuală, cât și în ajutarea in crearea de lucrări de artă, a evoluat încă din Antichitate în societățile occidentale și în întreaga lume, peste tot unde au fost adoptate practicile culturale occidentale în artele vizuale. La universitățile moderne, școlile de artă și in grupurile comunitare „ model de artă” este o ocupație, pentru care o cerință este să pozeze „nedrapat” și nemișcat minute, ore (cu pauze) sau sa reia aceeași poziție timp de mai multe zile, pentru a reda intocmai opera de artă.[10] Unii au analizat beneficiile educației artistice, inclusiv nudurile, ca o oportunitate de a satisface curiozitatea tinerilor cu privire la corpul uman într-un context non-sexual.[11]
Fotografia unui grup de persoane nude, realizată în locuri publice a fost făcută în întreaga lume cu sau fără cooperare oficială. Adunarea în sine este propusă ca o formă de artă, în timp ce imaginile rezultate devin opera de artă care pornește de la identitățile oamenilor care pozează și locația selectată: peisaje urbane, pitorești sau situri cu semnificație istorică. Fotografii, printer care si Spencer Tunick[12][13][14] și Henning von Berg sustin ca exista o varietate de motive artistice, culturale și politice pentru munca lor, în timp ce persoanele care se lasă fotografiațe pot fi modele profesionale sau voluntari neplătiți, atrași de proiect din motive personale.
Actele sexuale au fost descrise în artă de la început, înca din epoca de piatră.
Indecență și obscenitate
Limitele privind descrierea nudității se bazează pe definițiile legale ale indecenței și obscenității.
În 1973, Curtea Supremă din “Miller v. California a instituit testul Miller pe trei niveluri, prin care se poate determina ceea ce este obscen (și, prin urmare, nu este protejat) față de ceea ce este doar erotic și, astfel, protejat de primul amendament. [15]
Prezentări ale nudității copiilor (sau ale copiilor cu adulți nud) apar în opere de artă în diferite culturi și perioade istorice. Atitudinea față de astfel de prezentări s-a schimbat de-a lungul timpului, acestea au devenit din ce în ce mai respinse, [16] mai ales în cazul fotografiei. În anii în care filmul a fost realizat de laboratoare foto comerciale, pozele cu copii dezbrăcați, făcute de părinții lor au fost raportate poliției, atunci când era posibil pornografie infantilă.[17] Deși unele persoane au fost arestate, judecate sau condamnate; nu s-a confirmat în cele din urmă nicio acuzație care implică simpla nuditate, deoarece definiția legală a pornografiei infantile este că descrie un comportament sexual explicit.[18]
Nuditatea poate fi o parte a spectacolelor live, cum ar fi dansul, teatrul, arta de performativă și nudul in pictura corporală.
Dans
Dansul, ca o formă de miscare umană, poate fi ceremonial, social sau una dintre artele spectacolului. Nuditatea totală sau partială este, o caracteristică a dansurilor ceremoniale, in unele țări tropicale.. Cu toate astea, unele persoane susțin că practicile moderne sunt folosite pentru a promova „turismul etnic” mai degrabă decât pentru a revigora tradițiile autentice. [19] În tradițiile occidentale, costumele de dans au evoluat spre a oferi mai multă libertate de mișcare și de a dezvălui mai mult din corp; nuditatea completă este punctul culminant al acestui proces. [20] Coregrafii moderni consideră nuditatea ca un potential „costum” de dans, unii considerand că nuditatea exprimă calități umane mai profunde prin dans, dansul fiind considerat opusul obiectivării sexuale a corpului în cultura comercială. [21] Deși nuditatea în dansul social nu este ceva des intalnit, evenimente precum „Tango nud” au avut loc în Germania. [22]
Teatru
Modelele care doar stateau nemiscate pe scena, dezbracate, au fost o caracteristică a tableaux vivants la Windmill Theatre din Londra și la New York Ziegfeld Follies, la începutul secolului XX. [23][24] Legislația engleză și cea a Statelor Unite nu permiteau artiștilor nud sau topless să se miște pe scenă, le permiteau doar să stea nemișcați pentru a imita operele de artă.[25]
Reflectând problemele epocii, teatrul american din 1960 a abordat probleme, precum ipocrizia și libertatea. Până în 1968 nuditatea era folosită în mod liber de dramaturgi, regizori și producători nu numai pe subiecte de sexualitate, ci și atunci cand era vorba despre nedreptate socială și război.[26]
Un spectacol foarte cunoscut care a inclus nuditate a fost musicalul de pe Broadway Hai din anul 1968. [27] The New York Times” a tipărit în 1969 o serie de scrisori pentru editorul revistei, cu opinii diferite, de la actrița June Havoc care afirmă că nuditatea indică faptul că producătorul a rămas fără idei; în timp ce actrița Shelley Winters a glumit că este dezgustător, dar dacă ar fi avut 22 de ani ar fi facut-o si ea.[28] Nuditatea din Hair a fost inofensiva, în comparație cu producțiile ulterioare. Dionysus în 69, o versiune modernă a The Bacchae, a inclus un cor de actori nud și parțial nud care au organizat un ritual de naștere și au interacționat cu publicul. În cele din urmă nuditatea a devenit o problemă de integritate personală și intimitate, unii actori alegând să joace nud, alții nu.[29]
Spectacole erotice
Spectacolele publice care au intenția de a stârni interesul erotic al publicului, au o istorie nedeterminată, în general asociată cu prostituția. Striptease-ul nu insemna performeri complet nud până în secolul al XX-lea, dar de atunci a evoluat la show-uri live sex show.
Live Cam
Tipic pentru live cam este nuditatea și expunerea corpului unei persoane pentru plăcerea altora, având ca rezultat excitarea celor care se expun dezbrăcați.
Este o practică care a început mai mult cu ADSL, care a făcut posibilă redarea audio și video fără prea multă încetinire sau întârziere între sunet și imagine.
Anderson-Fye, Ellen P. (). „Body Image in Non-Western Countries”. În Cash, Thomas F.; Smolak, Linda. Body Image: A Handbook of Science, Practice, and Prevention (ed. Second). New York: The Guilford Press. pp.244–252. ISBN978-1-60918-182-6.
Ariès, Philippe; Duby, Georges, ed. (). From Pagan Rome to Byzantium. A History of Private Life. I. Series Editor Paul Veyne. Cambridge, Mass: Belknap Press of Harvard University Press. ISBN0-674-39975-7.
Asher-Greve, Julia M.; Sweeney, Deborah (). „On Nakedness, Nudity, and Gender in Egyptian and Mesopotamian Art”. În Schroer, Sylvia. Images and Gender: Contributions to the Hermeneutics of Reading Ancient Art. Vandenhoeck & Ruprecht Göttingen: Academic Press Fribourg.
Davies, Stephen (). Adornment: What Self-Decoration Tells Us about Who We Are. London, United Kingdom: Bloomsbury Publishing Plc. ISBN978-1-350-12100-3.
Engberg, Maria; Bjorkroth, Peter; Marques, Lenia; Bjorkroth, Peter; Engberg, Maria (). „Culture in a Grain of Sand: Finnish Sauna Bathing”(PDF). Creating Cultural Understanding through Travel. Accesat în .
Gilligan, Ian (). Climate, Clothing, and Agriculture in Prehistory: Linking Evidence, Causes, and Effects. Cambridge University Press. doi:10.1017/9781108555883. ISBN978-1-108-47008-7.
Goldman, Leslie (). Locker Room Diaries: The Naked Truth about Women, Body Image, and Re-imagining the "Perfect" Body. Cambridge, MA: Da Capo Press. ISBN9786612788604.
Górnicka, Barbara (). „From Lewd to Nude: Becoming a Naturist”. Nakedness, Shame, and Embarrassment. Figurationen. Schriften zur Zivilisations und Prozesstheorie. 12. Wiesbaden: Springer VS.
Häberlen, Joachim C. (). The Emotional Politics of the Alternative Left: West Germany, 1968–1984. Cambridge University Press. ISBN978-1-108-61191-6.
Ritchie, Jenny; Skerrett, Mere (). Early Childhood Education in Aotearoa New Zealand: History, Pedagogy, and Liberation. Palgrave Macmillan. ISBN978-1-349-48394-5.
Rough, Bonnie J. (). Beyond Birds and Bees: Bringing Home a New Message to Our Kids About Sex, Love, and Equality. Basic Books. ISBN978-1-58005-740-0.
Salazar, Noel B.; Graburn, Nelson H. H. (). Tourism Imaginaries: Anthropological Approaches. New York, NY, UNITED STATES: Berghahn Books, Incorporated. ISBN978-1-78238-368-0.
Salmond, Anne (). Two Worlds: First meetings between Maori and Europeans 1642–1772. Auckland: Viking. ISBN0-670-85077-2.
Tiggemann, Marika (). „Sociocultural Perspectives on Human Appearance and Body Image”. În Cash, Thomas F.; Smolak, Linda. Body Image: A Handbook of Science, Practice, and Prevention (ed. Second). New York: The Guilford Press. pp.12–19. ISBN978-1-60918-182-6.
Tcherkézoff, Serge (). First Contacts in Polynesia. The Samoan Case (1722–1848) Western Misunderstandings about Sexuality and Divinity. ANU Press. ISBN978-1-921536-01-4.
Vile, J.; Hudson, D. L.; Schultz, D. (). „Public nudity”. Encyclopedia of the First Amendment. Washington, DC: CQ Press. p.894. doi:10.4135/9781604265774.n1071.
Alaimo, Stacy (). „The naked word: The trans-corporeal ethics of the protesting body”. Women & Performance. 20 (1): 15–36. doi:10.1080/07407701003589253. ISSN0740-770X.
Barcan, Ruth (). „The Moral Bath of Bodily Unconsciousness: Female Nudism, Bodily Exposure and the Gaze”. Continuum. 15 (3): 303–317. doi:10.1080/10304310120086795.
Barcan, Ruth (). „Regaining what Mankind has Lost through Civilisation: Early Nudism and Ambivalent Moderns”. Fashion Theory. 8 (1): 63–82. doi:10.2752/136270404778051870.
Batten, Alicia J. (). „Clothing and Adornment”. Biblical Theology Bulletin. 40 (3): 148–59. doi:10.1177/0146107910375547.
Henry, Eric (). „The Social Significance of Nudity in Early China”. Fashion Theory. 3 (4): 475–486. doi:10.2752/136270499779476036.
Huang, Ying; Lowry, Dennis (). „An Analysis of Nudity in Chinese Magazine Advertising: Examining Gender, Racial and Brand Differences”. Sex Roles. 66 (7–8): 440–452. doi:10.1007/s11199-011-0101-7. ISSN0360-0025.
Jablonski, Nina G.; Chaplin, George (). „The Evolution of Human Skin Coloration”. Journal of Human Evolution. 39 (1): 57–106. doi:10.1006/jhev.2000.0403. PMID10896812.
Kushlan, James A. (). „The Evolution of Hairlessness in Man”. The American Naturalist. 116 (5): 727–729. doi:10.1086/283663. JSTOR2460629.
Leary, Mark R; Buttermore, Nicole R. (). „The Evolution of the Human Self: Tracing the Natural History of Self-Awareness”. Journal for the Theory of Social Behaviour. 33 (4): 365–404. doi:10.1046/j.1468-5914.2003.00223.x.
Mann, Channing (). „Swimming Classes in Elementary Schools on a City-Wide Basis”. Journal of Health, Physical Education, Recreation. 34 (5): 35–36. doi:10.1080/00221473.1963.10621677.
Miller, Barry (). „On the Loss of Nudity in the Men's Locker Room”. Psychological Perspectives. 59 (1): 93–108. doi:10.1080/00332925.2016.1134213.
Nkosi, Gugulethu Sebenzile (). Umkhosi Womhlanga (Reed Dance) as a tourism enterprise in KwaZulu-Natal: Perceptions, Policies and Practices (PhD). University of Zululand. hdl:10530/1282.
Short, Donn (). „The Informal Regulation of Gender: Fear and Loathing in the Locker Room”. Journal of Gender Studies. 16 (2): 183–186. doi:10.1080/09589230701324751. ISSN0958-9236.
Shrum, Wesley; Kilburn, John (). „Ritual Disrobement at Mardi Gras: Ceremonial Exchange and Moral Order”. Social Forces. 75 (2): 423–58. doi:10.2307/2580408. JSTOR2580408.
Silver, Nina (). „The Shame of Being Naked”. Off Our Backs. 21 (8): 6–7. JSTOR20833713.
Smith, Glenn; King, Michael (iunie 2009). „Naturism and sexuality: Broadening our approach to sexual wellbeing”. Health & Place. 15 (2): 439–446. doi:10.1016/j.healthplace.2008.08.002. PMID18926761.
Smith, H. W. (). „A Modest Test of Cross-Cultural Differences in Sexual Modesty, Embarrassment and Self-Disclosure”. Qualitative Sociology. 3 (3): 223–241. doi:10.1007/BF00987137. ISSN1573-7837.
Story, Marilyn D. (). „A Comparison of Social Nudists and Non-Nudists on Experience with Various Sexual Outlets”. The Journal of Sex Research. 23 (2): 197–211. doi:10.1080/00224498709551357. JSTOR3812591.
Uebel, Michael (). „Dirty Rotten Shame? The Value and Ethical Functions of Shame”. Journal of Humanistic Psychology. 59 (2): 232–51. doi:10.1177/0022167816631398.
Weinberg, Martin S; Williams, Colin J. (). „Bare Bodies: Nudity, Gender, and the Looking Glass Body”. Sociological Forum. 25 (1): 47–67. doi:10.1111/j.1573-7861.2009.01156.x.
West, Keon (). „Naked and Unashamed: Investigations and Applications of the Effects of Naturist Activities on Body Image, Self-Esteem, and Life Satisfaction”. Journal of Happiness Studies. 19 (3): 677–697. doi:10.1007/s10902-017-9846-1. ISSN1573-7780.
Wheeler, P.E. (). „The loss of functional body hair in man: the influence of thermal environment, body form and bipedality”. Journal of Human Evolution. 14 (14): 23–28. doi:10.1016/S0047-2484(85)80091-9.
Wiltse, Jeffrey (). „Contested waters: A History of Swimming Pools in America”. ProQuest Dissertations & Theses Global. ProQuest305343056. templatestyles stripmarker în |id= la poziția 1 (ajutor)
Slenske, M.; Langmuir, M. (). „Who's Afraid of the Female Nude”. New York. ProQuest2037464739. templatestyles stripmarker în |id= la poziția 1 (ajutor)
Simmons, Pauline; Yarwood, Doreen; Laver, James; Murray, Anne Wood; Marly, Diana Julia Alexandra (). „Dress – the Nature and Purposes of Dress”. Britannica. Accesat în .
Sexual Development and Behavior in Children: Information for Parents and Caregivers (Raport). American Psychological Association. . doi:10.1037/e736972011-001.