Norbert Goeneutte

Norbert Goeneutte (n. 23 iulie 1854, Paris, Franța – d. 9 octombrie 1894, Auvers-sur-Oise, Seine-et-Oise, Franța) a fost un pictor, gravor și ilustrator francez; cunoscut în special pentru ilustrațiile romanului La Terre^⁠(d) de Émile Zola.

Norbert Goeneutte
Date personale
Născut	23 iulie 1854[1][2][3][4][5] Paris, Franța[6]
Decedat	9 octombrie 1894 (40 de ani)[1][7][4][5][3] Auvers-sur-Oise, Seine-et-Oise, Franța[8]
Cauza decesului	cauze naturale (tuberculoză)
Cetățenie	Franța[9]
Ocupație	pictor grafician[*]​ ilustrator[*]​ artist
Locul desfășurării activității	Franța
Limbi vorbite	limba franceză[7]
Activitate
Studii	Lycée Condorcet, Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris
Pregătire	Isidore Pils, Henri Lehmann[*]​, Marcellin Desboutin[*][[Marcellin Desboutin (pictor francez)|​]]
Opere importante	Crépuscule du soir. Retour des champs[*][[Crépuscule du soir. Retour des champs (pictură de Norbert Goeneutte)|​]], La Soupe du matin[*][[La Soupe du matin (pictură de Norbert Goeneutte)|​]], Le Docteur Paul Gachet[*][[Le Docteur Paul Gachet (pictură de Norbert Goeneutte)|​]]
Modifică date / text

Biografie

Portretul lui Paul Gachet (1891)

S-a născut la Paris într-o familie care se mutase acolo din Saint-Omer în 1850.^[10] A urmat cursurile la Liceul Condorcet. După o lungă întrerupere cauzată de războiul franco-prusac și de Comuna din Paris, când locuia departe de Paris, a absolvit în 1871, iar tatăl său i-a găsit un loc într-un birou de avocatură.^[11]

Tatăl său a murit la scurt timp după aceea, iar Norbert și-a convins mama că nu era potrivit pentru acest tip de muncă. Ea a fost de acord, așa că a intrat la École des Beaux-Arts și a început studiile alături de Isidore Pils. Când Pils a murit în 1875, a fost înlocuit de Henri Lehmann^⁠(d), care nu a fost plăcut de studenții săi. I-au scris lui Édouard Manet, cerându-i să ia locul lui Lehmann, dar acesta a refuzat. Au rămas câțiva studenți, dar Goeneutte a plecat pentru a-și înființa propriul studio.^[11]

A frecventat Père Lathuille, un celebru cabaret, unde l-a cunoscut pe Manet și a fost introdus în cercul artistic la Café de la Nouvelle Athènes^⁠(d).^[10] Curând a început să expună la Salon^⁠(d), dar, în ciuda prieteniei sale cu mulți impresioniști de seamă, nu a participat niciodată la una dintre expozițiile lor de grup.

Cu sprijinul financiar al fratelui său, a călătorit frecvent în străinătate, efectuând călătorii și la Londra (1880) și Veneția (1890). De asemenea, a călătorit mult în Franța. Aceste vizite au produs o multitudine de peisaje și peisaje urbane.^[11] În 1889, a devenit unul dintre fondatorii „Société des peintres-graveurs français", împreună cu prietenii săi Henri Guérard^⁠(d) și Félix Bracquemond^⁠(d). În același an, a expus la Expoziția Universală. Doi ani mai târziu, nu a fost de acord cu Société, când a refuzat admiterea lui Camille Pissarro, care nu era născut în Franța.^[10]

În 1891, doctorul Paul Gachet^⁠(d), un susținător avid al artelor și un artist amator, l-a diagnosticat pe Goeneutte ca având o inimă slabă^[10] și i-a recomandat să se stabilească într-o zonă rurală pentru sănătatea sa. Gachet a reușit să-i găsească o casă în apropiere de a saîn Auvers-sur-Oise, numită „Vila Musette”, unde Goeneutte s-a stabilit cu mama sa, sora sa Reine și fratele său Charles. Ajuns acolo, s-a implicat într-un grup de artiști asociați cu Charles-François Daubigny și a realizat ilustrații gravate împreună cu Gachet. Trei ani mai târziu, a murit din cauza unor complicații de la ceea ce s-a dovedit a fi o boală pulmonară (posibil tuberculoză).^[11] Este înmormântat acolo, lângă mormântul lui Vincent van Gogh, care fusese și el tratat de Gachet în timpul ultimei sale boli.

Picturi (selecție)

• 
  Pe dig la Le Havre (1887)
• 
  Supa de dimineață
  (dată necunoscută)
• 
  Prima ruptură (1884)
• 
  Băieți jucându-se pe plajă (1881)