Nicolae N. Săveanu

Nicolae N. Săveanu (n. 11 octombrie 1866, Bârlad, Tutova, România – d. 1952, București, România) a fost un om politic și profesor român.

Nicolae N. Săveanu
Date personale
Născut	11 octombrie 1866 Bârlad, Tutova, România
Decedat	1952 (85 de ani) București, România
Cetățenie	Principatele Unite  Regatul României  Republica Populară Română
Ocupație	profesor politician
Limbi vorbite	limba română
Președinte al Camerei Deputaților din România
În funcție februarie 1934 – iulie 1937
În funcție iulie 1927 – decembrie 1928
Ministru al sănătății
În funcție 30 octombrie 1923 – 29 martie 1926
Prefect în Putna
În funcție martie 1907 – aprilie 1907
În funcție decembrie 1902 – ianuarie 1905
În funcție februarie 1901 – septembrie 1902
Prefect al județului Prahova
În funcție august 1902 – ianuarie 1903
Deputat al României
Deținător actual
Funcție asumată 1898
Primar în Focșani
Senator al României
Ministru al muncii și solidarității sociale
Partid politic	PNL
Alma mater	Universitatea din București
Modifică date / text

Biografie

Nicolae N. Săveanu s-a născut în Bârlad și a fost primul fiu al lui Nicolae Săveanu (1940-1922)^[1], om politic, primar al orașului Focșani și al Smarandei Săveanu, născută Philippide, sora lingvistului Alexandru Philippide.

A urmat studii de drept și filosofie la Universitatea din București și a fost, ulterior, profesor de filozofie.

Săveanu a devenit ulterior un membru marcant al Partidului Național Liberal și a fost ales pentru prima dată în Camera Deputaților în 1898. El a fost numit prefect al județului Putna în februarie 1901, al județului Prahova în august 1902 și din nou al județului Putna (decembrie 1902 - decembrie 1904 și martie 1907). El a fost ales în Senat în 1907. A îndeplinit funcția de secretar general al Ministerului de Interne de două ori: iulie 1908 - decembrie 1910 și 1914-1918. În guvernul condus de Ion I.C. Brătianu, a fost ministrul sănătății publice și ocrotirii sociale (30 octombrie 1923 - 29 martie 1926). El a devenit senator de drept în 1928. Săveanu a îndeplinit timp de două mandate funcția de președinte al Camerei Deputaților: din iulie 1927 până în noiembrie 1928 și din februarie 1934 până în iunie 1937.

A murit la București.^[2]

Fiul lui, Radu Săveanu, a fost căsătorit cu Ioana (născută Dumitrescu), care a avut o aventură cu prințul Nicolae începând din 1927; probabil la insistența părinților lui, Radu a obținut divorțul în anul următor.^[3]

Note

1. Eduard Lambrino, Nicolae N. Săveanu. Vrancea: Editura „Salonul Literar”, 2020, p. 27, ISBN: 978-606-8580-78-4
2. Ion Mamina, Monarhia constituțională în România. București: Editura Enciclopedică, 2000, p. 410, ISBN: 978-973-45-0315-5
3. Ioan Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947). București: Editura Enciclopedică, 2004, p. 43, ISBN: 978-973-45-0643-9

Bibliografie

• Nicolae N. Săveanu (1866–1952), Eduard Lambrino, Editura „Salonul Literar”, Vrancea, 2020, ISBN: 978-606-8580-78-4