fotografă americană From Wikipedia, the free encyclopedia
Nancy "Nan" Goldin (n. 12 septembrie 1953, Washington, D.C.) este un fotograf american.
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Nan Goldin | |
Date personale | |
---|---|
Născută | (71 de ani)[1][2][3][4][5] Washington, D.C., District of Columbia, SUA[6][7][8] |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii[9] |
Ocupație | fotograf artist grafic[*] multimedia artist[*] regizoare de film |
Locul desfășurării activității | Luxor[7] Paris[7] Berlin[7] Londra[7] Boston[7] New York City[7] |
Limbi vorbite | limba engleză[10][11] |
Activitate | |
Domiciliu | Washington, D.C. Lexington |
Alma mater | School of the Museum of Fine Arts, Boston[*] Tufts University[*] |
Organizație | Tin Pan Alley[*][12] |
Influențat de | Cookie Mueller[*] , Greer Lankton[*] , Jack Smith[*] |
Partener(ă) | Siobhan Liddell[*][13] |
Premii | Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] () Premiul internațional al fundației Hasselblad ()[14] Lucie Award[*] () Time 100[*] ()[15] |
Modifică date / text |
Nan Goldin se naște la Washington DC în 1953 dar crește la Boston, unde frecventează School of the Musem of Fine Arts. Trăiește la New York din 1978, unde s-a afirmat ca fiind unul dintre cai mai importanți exponenți ai unei arte care milita pentru o identificare completă a artei cu viața.
Până la vârsta de 18 ani, folosea fotografia ca pe un ”jurnal public”, motiv pentru care opera lui Nan Goldin nu poate fi separată de viața ei. Marcată de sinuciderea surorii ei de 18 ani 1965, își începe activitatea fotografică chiar prin fotografierea propriei familii. Rămâne pentru totdeauna foarte apropiată de albumul de familie atât ca tehnică cât și ca subiecte alese. Abordarea fotografiei este pentru artistă o terapie personală. Ea insăși afirma că fotografia a salvat-o, pentru că de fiecare dată când ii era frică sau trăia ceva teribil, fotografia o ajuta, îi permitea să supraviețuiască și ajuta supraviețuirea pesoanelor care, prin intermediul amintirii, readucea in viața persoanele și momentele pierdute.
Temele artistei reprezintă tristețile și bucuriile vieții, sunt personajele izolate de societate, dar care prin intermediul artistei demonstreză o sensibilitate, un caracter puternic, o excentritate care cucerește, prin abandonul iubirii. Nan fotografiază viața și știe sa creeze subiecte unice, dar în același timp vesele, pasionate, curioase și mereu umane. Sunt aceste personaje, prietenii și cunoscuții lui Nan, viața lor care ise din canoanele convenționale, cele care influențează poetica lui Nan. Artista se mai inspiră din picturile lui Rotko, din operele lui Richard Todd și pictura lui Caravaggio. Lumina este redescoperită de artistă in multe dintre operele sale.
Fotografia sa aduce la nivelul de artă drogurile și dependența, sexul între adolescenți și copii mature, homosexualitatea, dar aceste imagini nu sunt nicidecum vulgare, ci foarte reale. Nu subliniază și nici nu ascunde drama.
Perioada în care este apăsată de durere din cauza morții tragice și premature a multor prietnei, o poarta la reconsiderarea propriei vieți. Trece prin niste crize interioare, dar nu ezită să intre in centre de reabilitare. Nici nu incetează sa fotografieze. Aceste experințe îi dau ocazia de a reprezenta o viziune dureroasă a vieții, exprimată într-un mod metaforic. În același timp , Nan păstrează o viziune a lumii pozitive, care este exprimată în unele fotografii intime.
Este o artistă a cărei opere impresionează, reprezentând o lume de dependenți de travestiți din lumea spectacolului, de femei bătute, dar si fotografii pline de iubire, umane, în care valorile universului sunt prezente, înfățisează viața așa cum este câteodată, deprimantă și tragică.
Se vede întregul său anturaj trecând prin viață: bătrânețea, dragostea, moartea, copilăria se succed la câteva secunde de la o imagine la cea succesivă. Acest grup de persoane apropiate ei dintre care multe au dispărut pare a fi prins intr-o conspirație orchestrată de moarte.
Nan Goldin observă partea transgresivă ascunsă în viața orașului cu o abordare intimă și personală. Amintirile private devin opere de artă doar după decizia de a le expune. Prinde în fotografii prieteni și cunoscuți, chiar și pe ea insăși ca în celebrul autoportret la o lună după ce a fost bătută. Stilul său devine o icoană a generației sale dificile și aceasta se dezvoltă după extinderea sidei care pune în discuție încrederea sa în puterea imaginilor exprimând clar cine este doar pentru cei care cunoșteau pe cei pierduți.
Goldin înțelege ca fotografia să documenteze viața cotidiană a amicilor săi seropozitivi în funcție de valența socială și politică și organizează prima mare expoziție despre SIDA la New York în 1989.
Subiectul principal a lui Goldin este ca un memorial iubitor pentru o comunitate devastată de dependența de droguri și SIDA. Culorile puternice, dimensiunile mari(76,2 x 101.6 cm) de printuri Cibachrome au făcut Goldin atât un lider în extinderea fenomenală de fotografii în culori în arta contemporană în anii 1980, precum și o sursă de inspirație pentru alte artiști din anii 1990. În 1996 Whitney Museum îi dedică prima mare retrospectiva intitulată “I’ll be your mirror”. În timpul anilor 90, fotografia lui Nan Goldin prinde optimism reprezentând viața homosexualilor din marile orașe pe care le frecventa. Printre imaginile acelea erau si multe fotografii ale copiilor, acestia fiind martorii regăsirii vointei artistei de a trăi.
In anii 2001 realizează un nou spectacol de diapozitive care reprezintă o altă reflecție intimă asupra relațiilor amoroase cu o serie de copii surprinse în timpul actului de dragoste.
Des atacată pentru alegerea temelor, în expoziția “Contacts” din 1999 tratează condiția ființei umane, durerea, capacitatea de a supraviețui și cât este de dificil.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.