Mănăstirea Ciuflea
monument arhitectural de importanță națională din Republica Moldova From Wikipedia, the free encyclopedia
Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron”, cunoscută colocvial ca Mănăstirea Ciuflea (istoric s-a numit Biserica Sfântul Teodor Tiron), este o mănăstire de călugărițe din Chișinău, Republica Moldova. Este un monument de arhitectură de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură din municipiul Chișinău.[2]
| Mănăstirea M. Mc. „Teodor Tiron” | |
.jpg) | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | ortodoxă |
| Hram | Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron |
| Tip | mănăstire de călugărițe |
| Țara | Republica Moldova |
| Localitate | Chișinău |
| Municipiu |  Municipiul Chișinău |
| Ctitor | Anastasie și Teodor Ciufli |
| Istoric | |
| Data începerii |  |
| Sfințire | 1858[1] |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
În epoca sovietică, o bună perioadă de timp (începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80) lăcașul a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în care s-au oficiat slujbele.[3] Mănăstirea constituie un monument de arhitectură de importanță națională, fiind introdusă în ″Registrul monumentelor de istorie și cultură a municipiului Chișinău″, la inițiativa Academiei de Științe a Moldovei.[4][5]
Istoric
A fost construită la periferia de atunci a Chișinăului, numită Mălina Mică, unde orașul ajungea cu ultimele străzi.[2] Catedrala mănăstirii a fost construită între anii 1854-1858 de către de frații de origine aromână Teodor (1796-1854) și Anastasie (1801-1870) Ciufli.[7] Cei doi frați sunt înmormântați lângă zidul sudic al catedralei. Mănăstirea Ciuflea reprezintă un templu din piatră albă, cu nouă cupole aurite. Primul paroh al sfântului lăcaș a fost protoiereul Ioan Butuc.
La 6 aprilie 1903, de Paște, în piața din fața mănăstirii a început primul pogrom de la Chișinău.[8]
În anul 1962 biserica „Sf. M. Mc. Teodor Tiron" a devenit Catedrală Episcopală, paroh fiind numit protoiereul Valentin Dumbravă. După decesul lui, în anul 1968, paroh devine protoiereul Gheorghe Mușcinschi. În anul 1962 s-au început lucrările de reparație capitală a Catedralei, inițiatori fiind epitropii bisericești: Gordei Cotlearenco (1970-1972) și Alexandru Gurschi (1972-1990).[7] Restaurarea picturii murale deteriorate a efectuat-o pictorul A.I. Burbela. Pictura a fost executată în stil Vasnețov.
La 17 iulie 2002, în urma cererii obștii monahale și a raportului Mitropolitului Vladimir, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a binecuvântat acordarea statutului de mănăstire. La 8 august 2002, în ziua pomenirii Sf. M. Mc. și Tămăduitor Pantelimon, Mănăstirea a primit Certificatul de înregistrare Nr. 1652, eliberat de către Serviciul de Stat pentru Culte și semnat de către directorul Serviciului, Serghei Iațco. Prin Decret Mitropolitan, în funcția de duhovnic-administrator al mănăstirii nou-înființate a fost binecuvantat protoiereul mitrofor Teodor Roșca, care a slujit aici în calitate de chelar (1992-1994), paroh-adjunct (1994-1998) și paroh (1998-2002) al fostei Catedrale.[7] De-a lungul timpului la mănăstire au fost aduse multiple icoane, considerate făcătoare de minuni, dar și moaște ale sfinților.[7][9][10][11][12][13]
Caracteristici
Mănăstirea se află în subordinea Mitropoliei Moldovei și ține, ca și toate mănăstirile din R. Moldova, de stilul vechi. Slujbele se săvârșesc după tipicul mănăstiresc: seara și dimineața, în fiece zi.
Până în prezent, pe lânga catedrala mănăstirii, a fost finalizată construcția blocului social-administrativ al mănăstirii, care cuprinde: biserica de iarnă "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil"; chiliile pentru călugărițe și ascultătoare; Muzeul de Artă Bisericească; bucătăria; trapeza; veșmântăria; prescurăria și celelalte încăperi, necesare vieții și activității monahicești.[7]
Galerie de imagini
Piatra funerară a ctitorului mănăstirii, Anastasie Ciufli.
Interior
Referințe
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.