Mihail Dragomirescu

Mihail Dragomirescu (n. 22 martie 1868, Plătărești, Călărași – d. 25 noiembrie 1942, București) a fost un estetician, teoretician și critic literar român.

Mihail Dragomirescu
Date personale
Născut	22 martie 1868[1][2] Plătărești, România
Decedat	25 noiembrie 1942 (74 de ani)[1] București, România
Căsătorit cu	Laura Dragomirescu[*]​
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]​ istoric literar[*]​
Limbi vorbite	limba română[3]
Activitate
Studii	Universitatea din București
Profesor pentru	Ion Trivale
Limbi	limba română limba franceză
Patronaj	Universitatea din București
Membru de onoare al Academiei Române
Modifică date / text

Biografie

Urmează studiile liceale la Liceul „Gh. Lazăr” și la Colegiul „Sf. Sava” din București. Între anii 1889-1892 este student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, pe care o absolvă cu o teză despre Relațiunea dintre premisele și ultimele concluziuni ale filosofiei lui Herbert Spencer. Devine discipolul lui Titu Maiorescu, de care se desparte ulterior.

În 1895 este numit conferențiar de estetică la Universitatea din București, iar în 1906 profesor titular la catedra de literatură română a Facultății de Litere și Filosofie din București. Organizează Seminarul de Literatură, transformat în Institutul de Literatură.

A condus revistele „Convorbiri critice”, „Ritmul vremii”, „Falanga”, în paginile cărora a combătut, de pe pozițiile criticii raționaliste, atât sămănătorismul, cât și simbolismul și modernismul. Adept al esteticii integraliste, el considera capodopera drept o specie, înglobând în mod rigid arta în sfera științei.

A fost proprietarul și directorul revistei Gazeta municipală^[4].

Opera

• Critica „științifică” și Eminescu, 1895, ed. a II-a, 1906, ed. a III-a, 1925
• Critica dramatică, 1904, reeditare, 1996
• Teoria poeziei, 1906, ediție revăzută (Poezia română), 1915
• Știința literaturii, 1926
• La science de la littérature, vol. I-III, Paris, 1928-1929, vol. IV, 1938
• Critică - directive literare, vol. I, 1927, vol. II, 1928
• Integralismul (dialoguri filosofice), 1929
• Sămănătorism, poporanism, criticism, 1934
• Scrieri critice și estetice, ediție îngrijită, cu note și comentarii de Z. Ornea și Gh. Stroia, 1969

Afilieri

• Membru de onoare (1938) al Academiei Române

Referințe

1. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
2. Mihail Dragomirescu, Opća i nacionalna enciklopedija
3. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
4. Un italian la București

Bibliografie

• Zigu Ornea, Trei esteticieni: Mihail Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu, București, EPL, 1968
• Titu Popescu, Mihail Dragomirescu, estetician, București, Minerva, 1973
• Al. Tudorică, Mihail Dragomirescu, teoretician al literaturii, București, Minerva, 1981
• Leonida Maniu, Introducere în opera lui Mihail Dragomirescu, București, Minerva, 1983
• Adrian Tudurachi, Destinul precar al ideilor literare: despre instabilitatea valorilor în opera lui Mihail Dragomirescu, Cluj, Limes, 2006

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – D