From Wikipedia, the free encyclopedia
Mia Barbu (n. 21 aprilie 1925, Buda, județul Ilfov, Regatul României – d. 10 decembrie 2019, România) a fost o cunoscută solistă de muzică populară și romanțe și profesoară de canto popular din România.
Mia Barbu | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Barbu Maria |
Născută | 21 aprilie 1925 Buda, județul Ilfov, Regatul României |
Decedată | (94 de ani)
România |
Cetățenie | România |
Etnie | Română |
Ocupație | cântăreață |
Activitate | |
Studii | Universitatea Națională de Muzică București |
Gen muzical | populară, romanțe, lied |
Case de discuri | Electrecord |
Premii | Ordinul Meritul Cultural |
Modifică date / text |
S-a născut la data de 21 aprilie 1925 în localitatea Buda, județul Ilfov.[1]
Studiile muzicale le face la Conservatorul din București cu profesorii Ioan Chirescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (istoria muzicii), Harry Brauner și Sabin Drăgoi (folclor). Se perfecționează apoi cu Elena Firănescu și Victoria Costescu-Duca (canto).[1]
Pe 18 decembrie 1947 debutează la Radio București cu orchestra de muzică populară dirijată de Nicu Stănescu (va colabora cu Radiodifuziunea Română timp de 30 de ani).[1]
Între 1951-1953 devine solistă-vocală la Ansamblul de cântece și dansuri al Capitalei.
Între 1953-1954 cânta la Teatrul de Estradă „Constantin Tănase” din București.[2]
Între 1954-1956 ajunge solistă-vocală la Orchestra de muzică populară a Ansamblului „Ciocârlia” din București, activând sub bagheta dirijorului Victor Predescu.
Între 1955-1986 activează ca profesoară de canto popular la Școala de Muzică nr. 1 din București, actualul Liceu de muzică „Dinu Lipatti”.[3]
În 1972 publică volumul „150 de Romanțe” iar în 1974 „Îndrumări metodice pentru predarea cântecului popular”.[3]
A susținut numeroase concerte de muzică populară și romanțe, transmisii de radio și televiziune și a compus piese de muzică populară și romanțe pe versuri proprii sau ale altor textieri.[3]
A fost membră în juriul de creație a Festivalului de romanțe „Crizantema de Aur”, ediția a XVI-a (1983), avându-i colegi pe: Nicolae Călinoiu, Nicolae Kirculescu, Gelu Solomonescu, Vasile Veselovski, George Sbârcea, Petre Codreanu, Viorel Cosma, Ioan Budoiu, Marcel Roșca, Sabin Păutza, Dan Verona.
A fost distinsă în anul 1968 cu medalia „Ordinul Meritul Cultural” clasa a V-a pentru activitatea sa ca solistă de romanțe.[4]
Înregistrările solistei Mia Barbu au fost realizate în perioada 1956-1968 la București, la casa de discuri Electrecord, dar și la Radio România.
An | Număr de catalog | Format | Piese | Acompaniament |
1956 | EPA 2003 | shellac, 25 cm, 78 RPM | Păsărică, mută-ți cuibul | O.M.P.R., dirijor Radu Voinescu |
1956 | EPA 2282 | shellac, 25 cm, 78 RPM | Alunaș cu aluni mărunte | Orchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu |
1956 | EPA 2286 | shellac, 25 cm, 78 RPM | Vino mamă să mă vezi | Orchestra „Electrecord”, dirijor Ionel Budișteanu |
1959 | EPA 2668 | shellac, 25 cm, 78 RPM | Sunt la maica numai una | O.M.P.R., dirijor Radu Voinescu |
1965 | EPC 582 | vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM | 1. Mai lin, dorule, mai lin 2. Cântă cuce, limba-ți pice | orchestra Nicu Stănescu |
1968 | EPC 912 Romanțe | vinil, 17 cm, 33 ⅓ RPM | 1. Am iubit doi ochi albaștri 2. Te duci și tu 3. La fereastra casei mele 4. E prea târziu | orchestra Nicu Stănescu |
Anul | Format | Piese | Acompaniament | Note |
1956 | benzi magnetice | Păsărică, mută-ți cuibul | Orchestra de muzică populară Radio, dirijor Radu Voinescu | |
1958 | Auzit-am printre flori Ce-mi spuneai, Gheorghiță-odată Lung îi Clujul și Feleacul Mândru-i codru și-nfrunzit Sunt la maica numai una Vino maică să mă vezi |
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.