From Wikipedia, the free encyclopedia
Magnus al Danemarcei sau Magnus de Holstein (n. , Copenhaga, amtul Copenhaga(d), Danemarca – d. , Piltene(d), Ducatul Curlandei și Semigaliei, Polonia-Lituania) a fost prinț al Danemarcei,[3] duce de Holstein(d) și membru al casei de Oldenburg. Ca vasal al țarului Ivan al IV-lea al Rusiei, a fost, cu numele, rege al Livoniei între 1570 și 1578.[4]
Magnus, duce de Holstein | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Copenhaga, amtul Copenhaga(d), Danemarca |
Decedat | (42 de ani)[1] Piltene(d), Ducatul Curlandei și Semigaliei, Polonia-Lituania |
Înmormântat | Piltene[*] catedrala din Roskilde |
Părinți | Christian al III-lea al Danemarcei Dorothea de Saxa-Lauenburg |
Frați și surori | Dorothea a Danemarcei, Ducesă de Brunswick-Lüneburg Anna a Danemarcei Frederic al II-lea al Danemarcei Hans den Yngre[*] |
Căsătorit cu | Maria Vladimirovna of Staritsa[*] (din ) |
Copii | Maria de Oldenburg[*][2] Eudoxia de Oldenburg[*][2] |
Religie | Biserica Catolică |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | prinț principe-episcop |
Familie nobiliară | Casa de Oldenburg |
Administrator diocezan[*] | |
Domnie | – secolul al XVI-lea |
Modifică date / text |
Ducele Magnus s-a născut la Castelul din Copenhaga în 1540 ca al doilea fiu al regelui Christian al III-lea al Danemarcei și Norvegiei și al Dorotheei de Saxa-Lauenburg. La vârsta de 17 ani a fost trimis în Germania pentru a fi educat la diferite curți judecătorești germane. După moartea tatălui său în 1559, s-a întors în Danemarca pentru încoronarea fratelui său mai mare, regele Frederic al II-lea al Danemarcei.
În același an, principele-episcop de Ösel-Wiek și Curlanda(d) Johannes al V-lea von Munchhausen din Vechea Livonie și-a vândut pământurile regelui Frederic al II-lea în schimbul sumei de 30.000 taleri. Pentru a evita divizarea ereditară a domeniului său, regele Frederic al II-lea a dăruit acest teritoriu fratelui său mai mic Magnus cu condiția ca acesta să renunțe la drepturile sale de succesiune în ducatele de Schleswig și Holstein(d). În 1560, Magnus a debarcat cu o armată pe Saaremaa unde a fost ales imediat episcop de către canonicatul Catedralei(d).[5]
În timpul Războiului Livonian, la , ducele Magnus a sosit la Moscova, unde a fost încoronat rege al Livoniei de către Ivan al IV-lea. Magnus a depus jurământ de vasalitate lui Ivan pe care l-a acceptat ca suzeran și a primit carta corespunzătoare pentru regatul vasal al Livoniei în ceea ce Ivan numea patrimoniul său. Tratatul dintre Magnus și Ivan al IV-lea a fost semnat de un opricinik(d) și de un membru al administrației zemskii, diacul(d) Vasili Șcelkalov(d). Teritoriile noului regat nu erau însă cucerite, dar chiar și așa Castelul Põltsamaa(d) a fost proclamat viitoarea reședință oficială a regelui.[6]
Noul rege încoronat Magnus al Livoniei a părăsit Moscova cu 20.000 de soldați ruși cu intenția de a cuceri Revalul controlat de suedezi. Speranța lui Ivan de a primi sprijinul lui Frederic al II-lea al Danemarcei, fratele mai mare al lui Magnus, a fost deșartă. Până la sfârșitul lunii martie 1571, Magnus a renunțat la lupta pentru Reval și a abandonat asediul.[3][7]
În 1577, după ce a pierdut favorurile lui Ivan și nu a primit niciun sprijin de la fratele său, Magnus a cerut nobilimii livoniene să se unească în spatele lui într-o luptă împotriva ocupației străine. A fost atacat de forțele lui Ivan și luat prizonier. La eliberare, el a renunțat la titlul său regal. Magnus a renunțat la drepturile la tron în favoarea lui Ștefan Báthory.[8]
Magnus și-a petrecut ultimii șase ani ai vieții la castelul Pilten(d) din Episcopia Curlandei(d), unde a murit ca rentier al coroanei poloneze(d).[9]
În 1662, trupul lui Magnus a fost returnat în Danemarca și a fost reînhumat în Catedrala Roskilde.[10]
La , s-a căsătorit cu Maria Vladimirovna din Starița(d), fiica lui Vladimir(d), cneaz de Starița. Printre copiii săi s-au numărat:
16. Theodoric, conte de Oldenburg(d) | ||||||||||||||||
8. Christian I al Danemarcei | ||||||||||||||||
17. Helvig de Schauenburg(d) | ||||||||||||||||
4. Frederick I al Danemarcei | ||||||||||||||||
18. Ioan, margraf de Brandenburg-Kulmbach(d) | ||||||||||||||||
9. Dorothea de Brandenburg | ||||||||||||||||
19. Barbara de Saxa-Wittenberg(d) | ||||||||||||||||
2. Christian al III-lea al Danemarcei | ||||||||||||||||
20. Albrecht al III-lea, elector de Brandenburg(d) | ||||||||||||||||
10. Ioan Cicero, elector de Brandenburg(d) | ||||||||||||||||
21. Margareta de Baden(d) | ||||||||||||||||
5. Anna de Brandenburg(d) | ||||||||||||||||
22. Wilhelm al III-lea, duce de Luxemburg(d) | ||||||||||||||||
11. Margareta a Turingiei(d) | ||||||||||||||||
23. Anna, ducesă de Luxemburg | ||||||||||||||||
1. Magnus al Danemarcei, rege al Livoniei | ||||||||||||||||
24. Bernhard al II-lea, duce de Saxa-Lauenburg(d) | ||||||||||||||||
12. Ioan al V-lea, duce de Saxa-Lauenburg(d) | ||||||||||||||||
25. Adelheid de Pomerania | ||||||||||||||||
6. Magnus I, duce de Saxa-Lauenburg(d) | ||||||||||||||||
26. Frederick al II-lea, elector de Brandenburg(d) | ||||||||||||||||
13. Dorothea de Brandenburg(d) | ||||||||||||||||
27. Ecaterina a Saxoniei(d) | ||||||||||||||||
3. Dorothea de Saxa-Lauenburg | ||||||||||||||||
28. Wilhelm al IV-lea, duce de Brunswick-Lüneburg(d) | ||||||||||||||||
14. Henric al IV-lea, duce de Brunswick-Lüneburg(d) | ||||||||||||||||
29. Elisabeta de Stolberg-Wernigerode | ||||||||||||||||
7. Ecaterina de Brunswick-Wolfenbüttel(d) | ||||||||||||||||
30. Eric al II-lea, duce de Pomerania(d) | ||||||||||||||||
15. Ecaterina de Pomerania-Wolgast(d) | ||||||||||||||||
31. Sofia de Pomerania-Stargard | ||||||||||||||||
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.