MIM-23 Hawk
From Wikipedia, the free encyclopedia
MIM-23 Hawk (acronim de la Homing All the Way Killer, distrugător dirijat în mod continuu pe timpul zborului) este un sistem antiaerian tactic, mobil, de rachete sol-aer cu rază medie de acțiune proiectat în Statele Unite ale Americii. Dezvoltat în anii 1950 de firma Raytheon, sistemul Hawk a fost îmbunătățit la intervale regulate de la introducerea sa în anul 1960 pentru a rămâne competitiv. Arma a fost folosită cu succes și împotriva unor rachete de croazieră sau rachete balistice tactice cu rază scurtă de acțiune.[1] În cadrul armatei americane, a fost înlocuit cu sistemul MIM-104 Patriot în 1995. Infanteria marină americană a înlocuit sistemele MIM-23 Hawk cu rachetele antiaeriene portative autoghidate cu raze infraroșii FIM-92 Stinger în anul 2002. MIM-23 Hawk s-a dovedit a fi un produs de succes,[2] fiind exportat în peste 25 de țări. Deși nu a fost folosit în luptă de Statele Unite ale Americii, sistemul are la activ peste 40 de ținte doborâte în serviciul altor țări.[3] Aproximativ 40.000 de rachete au fost fabricate în total.[4]
MIM-23 Hawk | |
![]() Un lansator cu trei rachete MIM-23 Hawk tractat de un camion dotat cu centru de distribuție a focului la parada militară de Ziua Națională a României din București (1 decembrie 2008). | |
Tip | Sistem antiaerian sol-aer |
---|---|
Loc de origine | ![]() |
Istoric operațional | |
În uz | 1960-prezent |
Folosit de | vezi Utilizatori |
Războaie | vezi Utilizare în luptă |
Istoric producție | |
Proiectant | Raytheon |
An proiectare | 1952-1960 |
Date generale | |
Greutate | 590 kilograme |
Lungime | 5,08 metri |
Diametru | 370 mm |
Motor | cu combustibil solid |
Anvergură | 1,19 metri |
Plafon | 14.000 metri |
Viteză maximă | Mach 2,4 |
Sistem de ghidare | autoghidare radar semiactivă |
Modifică text ![]() |
Componență
O baterie Hawk Phase III constă în:[5]
- Centru de distribuție a focului FDC.
- 2 radare de iluminare cu sistem opto-electronic: AN/ MPQ-61 cu HEOS.
- Radar de achiziție la joasă înălțime, 2D: AN/MPQ-62 CWAR.
- Radar de achiziție la înălțime mică și medie, 3D: AN/MPQ-64 Sentinel (include IFF).
- Sistem de lansare: 6 lansatoare M192MI (fiecare cu câte trei rachete).
- 6 generatoare MEP-816 a câte 60KW (400 Hz) fiecare.
- 12 paleți cu 36 de rachete MIM-23 în diferite configurații: CAP, EOB, IFM, MBJ, ILM.
- 3 autospeciale M-501 de încărcare-tractare a lansatoarelor.
Utilizatori
Următoarele țări aveau în dotare sisteme Hawk în anul 2010:[6]
Arabia Saudită - 128 I-Hawk MIM-23B
Bahrain - 8 I-Hawk MIM-23B
Coreea de Sud - 158 I-Hawk MIM-23B
Egipt - 78+ I-Hawk MIM-23B
Emiratele Arabe Unite
Franța - 26+ MIM-23B, I-Hawk MIM-23B (va fi desființat în 2012).
Grecia - 42 I-Hawk MIM-23B
Iordania - 24 I-Hawk MIM-23B Phase III
Iran - 150+ I-Hawk MIM-23B
Japonia - 180 I-Hawk
Kuweit - 24 I-Hawk MIM-23B Phase III
Italia - 36 MIM-23 Hawk
România - 8 Hawk PIP III, modernizate la standardul Hawk XXI în 2018.[7] Achiziționate din Olanda pentru 23,5 milioane de euro.[8]
Singapore - 18+ Hawk
Spania - 36 I-Hawk Phase III MIM-23B
Taiwan - 100 MIM-23 Hawk
Turcia - Hawk XXI[9]
Foști utilizatori

Utilizare în România
România a achiziționat din Olanda 8 sisteme I-Hawk PIP III (78 de vehicule și 213 rachete) în anul 2004 pentru suma de 23,5 milioane de euro.[10] Rachetele vor fi modernizate la standardul Hawk XXI, România fiind a doua țară după Turcia care va implementa acest program.[9] Sistemele vor înlocui vechile rachete S-75 M3 „Volhov” din dotarea Forțelor Aeriene Române. Toate sistemele Hawk au fost alocate unei structuri înființate la 1 mai 2006, denumită „Batalionul Hawk”, subordonată Brigăzii 1 Rachete Sol-Aer „General Nicolae Dăscălescu”. Până în luna mai a anului 2012, sistemul Hawk nu a lansat nicio rachetă.[11] La data de 8 noiembrie 2012 au avut loc primele trageri reale cu rachetele antiaeriene Hawk în poligonul Capu Midia.[12] Exercițiul a avut loc sub supravegherea a 12 instructori din Turcia.
Note
Bibliografie
Legături externe
Wikiwand - on
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.