Limba letonă

Limba letonă (latviešu valoda [ˈlatviɛʃu ˈvaluɔda]) este o limbă baltică de est aparținând ramurii balto-slave a familiei de limbi indo-europene, vorbită în regiunea baltică. Aceasta este limba oficială a Letoniei și una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.^[1]

Limba letonă latviešu valoda
Pronunție	[ˈlatviɛʃu ˈvaluɔda]
Vorbită în	Letonia  Uniunea Europeană
Regiuni	Europa de Nord: Regiunea Baltică
Număr de vorbitori	1,75 milioane (2015)
Clasificare
Indo-Europene Balto-slave Baltice Baltice de Est Limba letonă
Statut oficial și codificare
Organ de reglementare	Valsts valodas centrs[*][[Valsts valodas centrs (Latvian government body)|​]]
ISO 639-1	lv
ISO 639-2	lav
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	lav
Extras
Declarația Universală a Drepturilor Omului - Articolul 1 Visi cilvēki ir dzimuši brīvi un vienlīdzīgi ar cieņu un tiesībām. Viņi ir apveltīti ar saprātu un sirdsapziņu, un viņiem jādarbojas viens pret otru brālības garā.
Răspândire în lume
Utilizarea limbii letone ca limbă primară în 2011
Puteți vizita Wikipedia în Limba letonă.
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Fiind o limbă baltică, letona este strâns înrudită cu lituaniana învecinată (precum și cu prusaca veche, o limbă baltică dispărută); cu toate acestea, letona nu e la fel de conservatoare.^[2]

Letona a apărut pentru prima dată în tipar la jumătatea secolului al XVI-lea, odată cu traducerea rugăciunii Tatăl nostru în letonă în Cosmographia universalis de Sebastian Münster (1544), tipărită în alfabetul latin.

Clasificare

Letona aparține ramurii baltice a familiei de limbi indo-europene, fiind una dintre cele două limbi baltice încă vorbite care au statut oficial (cealaltă fiind lituaniana). Letona și lituaniana au păstrat multe trăsături ale morfologiei substantivelor a proto-indo-europenei, deși fonologia și morfologia verbelor prezintă multe inovații (cu alte cuvinte, forme care nu existau în proto-indo-europeană),^[3] letona fiind considerabil mai inovatoare decât lituaniana. Totodată, letona a fost influențată de limba livonă.^[4] Spre exemplu, letona a împrumutat accentul de pe prima silabă din limbile finno-ugrice.^[5] În plus, nu s-a ajuns la un consens dacă latgaliana și kursenieki (limbă în pragul dispariției din Prusia răsăriteană), graiuri mutual inteligibile cu letona,  ar trebui să fie considerate varietăți de letonă sau limbi separate.^[6]

Istoric

Răspândirea triburilor baltice, cca. 1200 e.n. (granițele sunt aproximative).

Dicționar polonez-latin-leton de Georgs Elgers, publicat la Vilnius, Marele Ducat al Lituaniei, 1683

Origini

Potrivit unor teorii glotocronologice, limbile baltice de est s-au separat de cele de vest (ori, eventual, de ipotetica limbă proto-baltică) între ani 400-600 î.e.n.^[7] Diferențierea dintre lituaniană și letonă a apărut după 800 e.n. În mod cert, au existat dialecte de tranziție până în secolul al XIV-lea, și este posibil să fi persistat până în secolul al XVII-lea.^[8]

Secolul XX

După restabilirea independenței în 1991 a fost adoptată o nouă abordare a educației lingvistice. Obiectivul declarat a fost integrarea tuturor locuitorilor în comunitatea limbii oficiale de stat, protejând în același timp limbile minorităților etnice din Letonia.^[9]

Distribuție geografică

Există aproximativ 1,3 milioane de vorbitori nativi de letonă în Letonia și peste 100.000 în străinătate. În total, 2 milioane, sau 80% din populația Letoniei, vorbesc letonă.^[10] Dintre aceștia, aproximativ 1,16 milioane sau 62% din populația Letoniei o vorbesc acasă, dar, în afara regiunii Latgalia, peste 90% din populație are ca limbă maternă letona.^[11][12][13]

Dialecte

Letona are trei dialecte: dialectul livonian, letona de sus și dialectul mediu. Dialectele letone și graiurile lor nu trebuie confundate cu limbile livonă, curoniană, semigaliană și seloniană.

Ca limbă străină

Istoria Letoniei a pus letona într-o situație deosebită, fiind vorbită de un număr mare de vorbitori non-nativi în comparație cu vorbitorii nativi. Populația imigrantă și minoritară din Letonia de azi este de 700 000 de persoane, printre care: ruși, belaruși, ucrainieni, polonezi și alții. Majoritatea imigranților au venit în Letonia între 1940 și 1991, alăturându-se comunităților etnice minoritare preexistente (germani și evrei letoni).

Statisticile indică o creștere treptată a numărului de non-nativi fluenți în letonă. Într-un sondaj realizat în 2009 de către Agenția de limbă letonă, 56% dintre participanții rusofoni au spus că vorbesc bine letona, iar în cazul generației tinere (între 17 și 25 de ani), procentul a fost de 64%.^[14] Numărul tot mai mare de minorități care și-au însușit limba letonă a fost determinat de statutul acesteia ca unica limbă oficială a țării și alte schimbări produse în societate după destrămarea Uniunii Sovietice, care au mutat accentul de pe limba rusă. Fluența în limba letonă este necesară pentru diverse profesii și cariere.

Gramatică

Gramatica letonă reprezintă un sistem clasic indo-european cu flexiune și derivare bine dezvoltate. Accentul principal al cuvântului, cu câteva excepții, cade pe prima silabă. Letona nu are articole gramaticale; rolul acestora e îndeplinit de flexiunea adjectivelor. Topica obiectivă este SVO (subiect–verb–complement direct); în general însă, ordinea cuvintelor este relativ liberă.

Substantive

Letona dispune de două genuri gramaticale (masculin și feminin) și două numere (singular și plural). Substantivele, adjectivele și participiile declinabile au șapte cazuri: nominativ, genitiv, dativ, acuzativ, instrumental, locativ și vocativ. Substantivele au șase declinări.

Verbe

Există trei clase de conjugare în letonă. Verbele sunt conjugate în funcție de persoană, timp, mod și diateză.

Ortografie

Limba letonă în grafia latină s-a bazat mai întâi pe ortografia germană, în timp ce alfabetul dialectului latgalian a fost bazat pe ortografia poloneză. La începutul secolului al XX-lea, aceasta a fost înlocuită cu o ortografie mai consistentă din punct de vedere fonologic.

Ortografia standard

În prezent, alfabetul leton standard folosește 33 de litere:

Majuscule (numite și litere mari)

A

Ā

B

C

Č

D

E

Ē

F

G

Ģ

H

I

Ī

J

K

Ķ

L

Ļ

M

N

Ņ

O

P

R

S

Š

T

U

Ū

V

Z

Ž

Minuscule (numite și litere mici)

a

ā

b

c

č

d

e

ē

f

g

ģ

h

i

ī

j

k

ķ

l

ļ

m

n

ņ

o

p

r

s

š

t

u

ū

v

z

ž

Ortografie veche

Carte de imnuri luterane letone în ortografia veche.

Ortografia veche a fost o adaptare a ortografiei germane și nu reflecta precis fonematica limbii letone. La început, a fost folosită pentru scrierea textelor religioase destinate preoților germani, cu scopul de ai ajuta în munca lor cu letonii. Primele scrieri în letonă au fost lipsite de uniformitate; de exemplu, existau 12 variații ale literei Š. Ca în germană unele consoane sunt scrise cu mai multe litere. Ortografia veche a fost folosită până în secolul al XX-lea, când a fost înlocuită treptat de cea modernă.

Comparația ortografiilor

Tatăl nostru în letonă scris în diferite stiluri:

Prima ortogarfie, 1544	Ortografia veche, 1739	Ortografie modernă	Stil informal
Muuſze Thews exkan tho Debbes	Muhſu Tehvs debbeſîs	Mūsu tēvs debesīs	Muusu teevs debesiis
Sweetyttz thope totws waerdtcz	Swehtits lai top taws wahrds	Svētīts lai top tavs vārds	Sveetiits lai top tavs vaards
Enaka mums touwe walſtibe	Lai nahk tawa walſtiba	Lai nāk tava valstība	Lai naak tava valstiiba
Tows praetcz noteſe	Taws prahts lai noteek	Tavs prāts lai notiek	Tavs praats lai notiek
ka exkan Debbes tha arridtczan wuerſſon ſemmes	kà debbeſîs tà arirdſan zemes wirsû	Kā debesīs, tā arī virs zemes	Kaa debesiis taa arii virs zemes
Muſze beniſke mayſe bobe mums ſdjoben	Muhsu deeniſchtu maizi dod mums ſchodeen	Mūsu dienišķo maizi dod mums šodien	Muusu dienishkjo maizi dod mums shodien
Vnbe pammet mums muſſe parrabe	Un pametti mums muhſu parradus [mai târziu parahdus]	Un piedod mums mūsu parādus	Un piedod mums muusu paraadus
ka mehs pammettam muſſims parabenekims	kà arri mehs pamettam ſaweem parrahdneekeem	Kā arī mēs piedodam saviem parādniekiem	Kaa arii mees piedodam saviem paraadniekiem
Vnbe nhe wedde mums exkan kaerbenaſchenne	Un ne eeweddi muhs eekſch kahrdinaſchanas	Un neieved mūs kārdināšanā	Un neieved muus kaardinaashanaa
Seth atpeſthmums no to loune	bet atpeſti muhs no ta launa [mai târziu łauna]	Bet atpestī mūs no ļauna	Bet atpestii muus no ljauna
Aefto thouwa gir ta walſtibe	Jo tew peederr ta walſtiba	Jo tev pieder valstība	Jo tev pieder valstiiba
Vnbe tas ſpeez vnb tas Goobtcz tur muſſige.	Un tas ſpehks un tas gods muhſchigi [mai târziu muhzigi].	Spēks un gods mūžīgi.	Speeks un gods muuzhiigi.
Amen.	Amen.	Āmen.	Aamen.

„ ſ ” e o formă arhaică a literei s

Fonologie

Consoane

Consoanele letone

	Labiale	Dentale / Alveolare	Postalveolare / Palatale	Velare
Nazale	m	n	ɲ	[ŋ]
Oclusive	p  b	t  d	c  ɟ	k  ɡ
Africate		t͡s  d͡z	t͡ʃ  d͡ʒ
Fricative	(f)  v	s  z	ʃ  ʒ	(x)
Sonante centrale / Vibrante		r	j
Sonante laterale		l	ʎ

Consoanele înșiruite se asimilează regresiv în sonoritate, e.g. apgabals [ˈabɡabals] sau labs [ˈlaps]. Limba letonă nu prezintă desonorizare finală.

Consoanele pot fi lungi (scrise dublu) mamma [ˈmamːa], sau scurte. Ocluzivele și fricativele care apar între două vocale scurte sunt prelungite: upe [ˈupːe]. „zs” se pronunță /sː/, iar šs și žs se pronunță /ʃː/.

Vocale

Letona are șase vocale, cu lungimea vocalică ca trăsătură distinctivă.

Vocalele letone

	Anterioare		Centrale		Posterioare
	scurte	lungi	scurte	lungi	scurte	lungi
Închise	i	iː			u	uː
Mijlocii	e	eː			(ɔ)	(ɔː)
Deschise	æ	æː	a	aː

/ɔ ɔː/, și diftongii în care apar, cu excepția lui /uɔ/, sunt limitate la cuvintele împrumutate

De asemenea, letona are 10 diftongi, dintre care patru sunt întâlniți doar în cuvinte împrumutate (/ai ui ɛi au iɛ uɔ iu (ɔi) ɛu (ɔu)/), însă unii diftongi sunt limitați în principal la nume proprii și interjecții.

Accent

Limba letonă standard și, cu câteva mici excepții, toate dialectele letone au accent inițial fix. Vocalele lungi și diftongii au ton, indiferent de poziția lor în cuvânt. Sunt incluse și așa-numiții „diftongi micști”, compuși dintr-o vocală scurtă urmată de o sonantă (i.e. r, l, ļ sau m)

Lexic

Cuvinte de împrumut

În perioada medievală, multe cuvinte din germana de jos, printre care amats „meserie”, dambis „baraj”, būvēt „a construi” și bikses „pantaloni” au fost preluate în letonă, în timp ce în perioada Livoniei suedeze au fost împrumutate cuvinte precum skurstenis „horn” din suedeză.^[15] De asemenea, letona a preluat cuvinte din limbile finnice, în principal din livonă și estonă.^[16] Există aproximativ 500-600 de cuvinte de origine finică în letonă, printre care: māja „casă” (liv. mōj), puika „băiat” (liv. pūoga), pīlādzis „sorb” (liv. pī'lõg), sēne „ciupercă” (liv. sēņ).^[5]

Printre cuvintele împrumutate din alte limbi baltice se numără ķermenis „corp” din prusaca veche, precum și veikals „magazin” și paģiras „mahmureală” din lituaniană.^[15]

Note

1. „EU official languages”. European-union.europa.eu. Accesat în 1 august 2022.
2. Dahl, Östen; Koptjevskaja-Tamm, ed. (2001). The Circum-Baltic Languages (în engleză). John Benjamins Publishing. ISBN 9027230579. OCLC 872451315.
3. For example the Latvian debitive verb form (man ir jāmācās “I must study” or “it is necessary for me to study”) and the Lithuanian frequentative past (jie eidavo “they used to go”).
4. „Livones.net - Mutual influence between Livonian and Latvian”.
5. Stafecka, Anna (2014). „Baltic and Finnic linguistic relations reflected in geolinguistic studies of the Baltic languages”.
6. „Latgalian Language in Latvia: Between Politics, Linguistics and Law”. International Centre for Ethnic and Linguistic Diversity. 30 martie 2018. Accesat în 6 august 2018.
7. International Business Publications, Usa. (2008). Lithuania taxation laws and regulations handbook. Intl Business Pubns Usa. p. 28. ISBN 978-1433080289. OCLC 946497138.
8. Ramat, Anna Giacalone; Ramat, Paolo (1998). „The Baltic Languages”. The Indo-European Languages. Routledge. pp. 454–479. ISBN 9781134921867. OCLC 908192063.
9. Minority Protection in Latvia (PDF). Open Society Institute. 2001. Accesat în 3 septembrie 2019.
10. „Dažādu tautu valodu prasme”. vvk.lv (în letonă).
11. „At Home Latvian Is Spoken by 62% of Latvian Population; the Majority – in Vidzeme and Lubāna County” (în engleză). Central Statistical Bureau of Latvia. 26 septembrie 2013. Accesat în 30 octombrie 2014.
12. „Latvian Language Is Spoken by 62% of the Population” (în engleză). Baltic News Network. 26 septembrie 2013. Accesat în 30 octombrie 2014.
13. Žemaitis, Augustinas. „Languages”. OnLatvia.com. Accesat în 1 august 2022.
14. Language situation in Latvia: 2004–2010 (PDF). Latvian Language Agency. 2012. pp. 18–20. ISBN 978-9984-815-81-7. Arhivat din original (PDF) la 10 octombrie 2022.
15. Veips, Lauris (13 mai 2017). „From the Language of Serfs to Official EU Communication – the Journey of Latvian”. LSM.lv (în engleză). Accesat în 27 octombrie 2017.
16. „Baltic languages – Loanwords in Baltic”. britannica.com (în engleză).

Bibliografie suplimentară

• Derksen, Rick (1996). Metatony in Baltic (în engleză). Amsterdam: Rodopi.
• Kalnača, Andra; Lokmane, Ilze (2021). Latvian Grammar (în engleză). Rīga: University of Latvia Press. doi:10.22364/latgram.2021. ISBN 978-9934-18-635-6.
• Prauliņš, Dace (2012). Latvian: An Essential Grammar (în engleză). London: Routeledge. ISBN 9780415576925.