Károly Kós

Károly Kós, născut Károly Kósch, (n. 16 decembrie 1883, Timișoara, Austro-Ungaria – d. 24 august 1977, Cluj-Napoca, România) a fost un arhitect maghiar, scriitor, grafician, etnograf și politician exponent al transilvanismului din Austro-Ungaria și România.

Mai multe informații Date personale, Nume la naștere ...

Date personale
Károly Kós

Nume la naștere	Kósch Károly
Născut	16 decembrie 1883^[1]^[2]^[3]^[4] Timișoara, Austro-Ungaria^[5]
Decedat	24 august 1977 (93 de ani)^[1]^[2]^[3]^[4] Cluj-Napoca, România^[5]
Înmormântat	Cimitirul Hajongard din Cluj
Copii	Zsófia Koós[] Balázs Kós[] András Kós[] Károly Kós[]
Cetățenie	Ungaria România
Ocupație	arhitect scriitor grafician[] designer carte[] redactor[] editor[] profesor politician
Limbi vorbite	limba maghiară^[6]
Activitate
Alma mater	Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta
Premii	Ybl Miklós-díj[*] (2010)
Modifică date / text

Închide

Născut în Timișoara în 1883, a studiat inițial ingineria, doar mai târziu îndreptându-se spre arhitectură. Încă din timpul studiilor a manifestat un puternic interes pentru arhitectura tradițională țărănească: în acest scop a întreprins diverse călătorii în Ținutul Secuiesc și zona cu folclor de tip Kalotaszeg (pe cursul râului Călata și în jurul localității Rimetea, județul Alba).

În 1914, la începutul Primului Razboi Mondial, Kós s-a mutat la Stana unde și-a construit o casă numită Varjúvár, într-un stil unic. Anul următor a fost încorporat în armată dar la scurt timp a fost eliberat la cererea Ministerului Culturii. Între 1917 și 1918 a fost trimis într-o călătorie de studii la Istanbul. În 1918 i s-a oferit postul de profesor la Facultatea de Arte din Budapesta, însă a refuzat, dorind să se întoarcă în Transilvania. A trăit din comisioane.

Kós își începe practic cariera politică în primăvara anului 1919 când, împreună cu un grup de intelectuali maghiari, a proclamat Republica din Călata, dar a fost respins de Consiliul Dirigent al Transilvaniei^[7]. în 1921 fondează, împreună cu Lajos Albrecht și alții, Partidul Popular Transilvănean (ulterior devenit Partidul Popular Ungar). A mai contribuit ca editor și grafician la ziarul politic ilustrat Vasárnap. În 1924, împreună cu câțiva prieteni, fondează editura Erdélyi Szépmíves Céh (în traducere aprox. "Breasla artistică transilvăneană"). Din 1931 este editor la o altă publicație și conducătorul unei asociații de artiști maghiari din România.

În 1944 casa lui Kós din Stana a fost jefuită, iar arhitectul s-a refugiat la Cluj, unde s-a alăturat familiei. Aici devine director al Asociației Economice Ungaro-Transilvănene. Ca politician a fost președintele Uniunii Populare Maghiare (Magyar Népi Szövetség, MNSz) și mai apoi membru în Parlamentul României între 1946-1948.

Kós a predat la Facultatea de Agricultură din Cluj până în 1953, unde a ocupat și postul de decan în anul universitar 1945-1946. A murit pe 24 august 1977 la Cluj.

Kós a tradus din germană în maghiară cartea scriitorului sas Adolf Meschendörfer intitulată Die Stadt im Osten, despre Brașov. Traducerea a fost publicată în anul 1983 la Editura Kriterion sub titlul Corona.

Thumb — Varjúvár - casa lui Károly Kós din satul Stana

Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe (1911-1913), clădire inspirată din arhitectura medievală transilvăneană
Locuința fratilor Keresztes, Sfântu Gheorghe (1913), inspirată din arhitectura medievală transilvăneană
Biserica cu Cocoș din Cluj (1913-1914)
Biserica reformată din satul Tetișu, Sălaj
Casa doctor Samu Csulak, Sfântu Gheorghe (1924)
Biserica Greco-Catolică din Feiurdeni (1927)
Gimnaziul calvin de fete, Sfântu Gheorghe (1927-1928), arhitectură medievală ardelenească (bisericile fortificate săsești)
Școala primară reformată, Sfântu Gheorghe (1929-1930), în stil medieval transilvănean
Colegiul Agricol din Târgu Mureș^{[necesită citare]}
Clădirea uzinelor comunale din Târgu Mureș (fosta Gázgyári épület, în prezent Aquaserv) (1913)

În 1916 a primit Crucea de Cavaler a Ordinului Ferenc József
În 1938 a primit Premiul Baumgarten pentru romanul „Constructor de țară”.
În 1940 i s-a acordat Coroana Corvin^⁠(fr)^[traduceți] pentru munca sa în favoarea transilvănenilor.
În 1944 a fost distins cu Medalia Czigler de către Asociația Maghiară a Inginerilor și Arhitecților
În 1958 Prezidiul Marii Adunări Naționale a României i-a acordat gradul I al Ordinul Muncii pentru activitățile sale literare și publice .
În 1966 a primit titlul de doctor honoris causa de către Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta.
În 1968 Consiliul de Stat i-a acordat primul grad al Ordinului Cultural de Merit.
În 1973, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste Române i-a acordat Ordinul de Merit „23 august”, Consiliul Prezidențial al Republicii Populare Maghiare i-a acordat primul gradul Ordinului Drapelului încrustat cu diamante.
În 2010 a primit postmortem Premiul Ybl Miklós.

În Târgu Mureș, în curtea clădirii întreprinderilor comunale (în maghiară Városi Közüzem), proiectată de Károly Kós în 1903, există o statuie sculptată de Márton Izsák care îl reprezintă pe arhitect.^[8]

Neamul Varju, 1971

Varjúvár
Varjúvár
Biserica Greco-Catolică din Feiurdeni (monument istoric)
Casă din Cluj (în prezent monument istoric), al cărei proiect a fost realizat de arhitectul Károly Kós în anul 1900
Biserica reformată din satul Băbiu, județul Sălaj
Biserica reformată din satul Băbiu, județul Sălaj
Biserica reformată din satul Tetișu, județul Sălaj (monument istoric)
Biserica reformată din satul Tetișu, județul Sălaj (monument istoric)
Fostul ansamblu al administrației Uzinelor Comunale,, municipiul Târgu Mureș Str. Kos Karoly 1A și 1 B 1910-1913 (monument istoric)
Fostul pavilion al porții, azi dispensar (monument istoric)
Foste ateliere, azi ateliere contoare (monument istoric)
Statuia lui Károly Kós din Târgu Mureș
Cartierul Sándor Wekerle, Budapesta