From Wikipedia, the free encyclopedia
Jan Patočka (n. , Turnov(d), Austro-Ungaria – d. , Praga, Cehoslovacia) a fost un filosof ceh. Datorită contribuțiilor aduse în fenomenologie și în filosofia istoriei, Patočka este considerat a fi unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului al XX-lea.
| Jan Patočka | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Turnov(d), Austro-Ungaria[5][6][7][3][8] |
| Decedat | (69 de ani)[6][5][1][2][4] Praga, Cehoslovacia[8][5][6] |
| Înmormântat | Břevnovský hřbitov[*][9] |
| Cauza decesului | cauze naturale (hemoragie cerebrală) |
| Părinți | Josef Patočka[*][10] |
| Frați și surori | František Patočka[*] |
| Copii | Františka Sokolová[*] |
| Cetățenie |  Cehoslovacia[3] |
| Ocupație | pedagog[*] scriitor cadru didactic universitar[*] estetician[*] traducător publicist |
| Locul desfășurării activității | Brno[5] |
| Limbi vorbite | limba germană[11][12] limba cehă[11][13][12] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Patočka a studiat la Praga, Paris, Berlin și Freiburg și a fost unul dintre discipolii cei mai apropiați ai lui Edmund Husserl și Martin Heidegger. În timpul studiilor la Freiburg el s-a aflat și sub îndrumarea lui Eugen Fink, cu care a continuat o prietenie filosofică pentru tot restul vieții.
Între anii 1939-1945, atunci când universitățile cehe au fost închise, precum și între 1951-1968, iar apoi din nou începând din 1972, lui Patočka i-a fost interzis să mai predea. Numai foarte puține dintre scrierile sale fusese cunoscute și diseminate înainte de moartea acestuia. În tot acest timp, filosoful ceh a ținut seminarii în clandestinitate.
În ianuarie 1977 a fost proiectat în centrul scenei publice internaționale ca purtător de cuvânt – alături, printre alții, de Václav Havel – al Chartei 77, o platformă de protest împotriva politicilor represive ale guvernului cehoslovac. Acest angajament public, care avea să-l coste viața (moare la vârsta de 69 de ani, în urma unui interogatoriu al poliției) a deschis calea receptării operei sale dincolo de frontierele Cehoslovaciei.
Printre lucrările cele mai importante ale lui Patočka se numără: Lumea naturală ca problemă filosofică (1936); Platonismul negativ (1953); Aristotel, predecesorii săi și succesorii săi (1964); Platon și Europa (1974); Eseuri eretice asupra filosofiei istoriei (1975); Mișcarea existenței umane (postum, 1990).[14]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
