From Wikipedia, the free encyclopedia
Jan Barszczewski (cunoscut în Belarus ca Jan Barščeǔski; n. 1796, Murahi(d), Polotsky Uyezd(d), Gubernia Vițebsk(d), Imperiul Rus – d. , Ciudniv, gubernia Volînia(d), Imperiul Rus) a fost un scriitor, poet, etnograf și editor belarus și polonez. A scris atât în limba belarusă, cât și în limba poloneză.[2][3]
Jan Barszczewski | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1796 considerat de obicei satul Murahi(d) (acum în raionul Rasonki(d) din regiunea Vițebsk a Belarusului), unii istorici susțin că Barszczewski s-a născut de fapt în satul Niaviedra (acum în raionul Pustoșka(d) din regiunea Pskov a Rusiei) |
Decedat | (55 de ani) Ciudniv, gubernia Volînia(d), Imperiul Rus |
Înmormântat | Ciudniv |
Cetățenie | Imperiul Rus |
Ocupație | scriitor poet editor[*] folclorist[*] |
Limbi vorbite | limba poloneză[1] limba belarusă[1] |
Studii | Polackaja jezuickaja akademija[*] |
Activitatea literară | |
Limbi | limba belarusă limba poloneză |
Mișcare/curent literar | clasicism, romantism, folclor, ficțiune speculativă |
Specie literară | folclor, ficțiune speculativă |
Opere semnificative | Szlachcic Zawalnia, czyli Białoruś w fantastycznych opowiadaniach [Nobilul Zawalnia sau Belarusul în povești fantastice] (1846) |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Este considerat „unul dintre fondatorii literaturii belaruse moderne”.[4]
Barszczewski s-a născut în familia unui preot greco-catolic care făcea parte din mica nobilime. Locul nașterii sale este considerat de obicei satul Murahi(d) (acum în raionul Rasonki(d) din regiunea Vițebsk a Belarusului),[5][6][7] dar totuși unii istorici susțin că Barszczewski s-a născut de fapt în satul Niaviedra (acum în raionul Pustoșka(d) din regiunea Pskov a Rusiei).[8]
A studiat la Colegiul Iezuit din Poloțk, unde a devenit celebru ca lector și poet. Datorită înclinației sale pentru improvizația poetică, a fost un invitat binevenit la serbările de familie ale nobilimii rurale. Primele poezii cunoscute scrise în belarusă au fost „Fecioara”, „Revolta iobagilor”, „Jefuirea țăranilor” și „Discuție între iobagi”. S-a ocupat și de pictură, realizând peisaje și caricaturi care au devenit populare în rândul populației locale.[8][9]
După absolvirea Colegiului din Poloțk, Barszczewski a lucrat ca profesor particular în diferite locuri din Belarus, călătorind prin patria sa pentru a aduna folclor. La mijlocul anilor 1820 (cel mai probabil în 1826 sau 1827) s-a mutat la Sankt Petersburg.[9]
La Sankt Petersburg a predat limbile greacă și latină în mai multe instituții de stat și a studiat literatura antică. I-a cunoscut acolo pe Adam Mickiewicz și Taras Șevcenko, care au lăudat încercările poetice ale tânărului scriitor și l-au încurajat să-și dezvolte creativitatea literară.[9]
A organizat un cerc literar de limbă belarusă și, în perioada 1840–1844, a fost redactorul almanahului anual Niezabudka („Nu mă uita”).[9]
La invitația scriitorului polonez Henryk Rzewuski(d), Jan Barszczewski s-a mutat în 1847 în orașul Ciudniv din Ucraina, unde și-a continuat activitatea literară. Cu toate acestea, el s-a îmbolnăvit curând de tuberculoză și a murit din cauza acestei boli la 12 martie 1851.[8][9]
Jan Barszczewski a fost înmormântat în orașul Ciudniv, unde și-a trăit ultimii săi ani din viață. În 1997, în satul său natal, Murahi(d), a fost ridicat un monument: un bolovan mare cu imaginea scriitorului și cu următoarele cuvinte gravate: „Gândurile mele singuratice se întorc către acest pământ”.[9]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.