istoric literar, scriitor maghiar From Wikipedia, the free encyclopedia
István Sőtér (n. 1 iunie 1913, Seghedin – d. 7 octombrie 1988, Budapesta) a fost un scriitor, critic și istoric literar, eseist maghiar. A fost soțul artistei plastice Veronika Jász.
István Sőtér | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Sőtér István Kelemen János |
Născut | [1][2] Seghedin, Ungaria |
Decedat | (75 de ani)[1][2] Budapesta, Republica Populară Ungară[3] |
Înmormântat | Farkasréti temető[*][4][5] |
Cetățenie | Ungaria[6] |
Ocupație | literary translator[*] istoric literar[*] eseist prozator[*] |
Limbi vorbite | limba franceză[7] limba germană limba maghiară |
Patronaj | Nyugat[*] |
Note | |
Premii | Premiul Kossuth Premiul Attila József doctorat honoris causa de l'université Sorbonne-Nouvelle[*][8] |
Modifică date / text |
Tatăl și unchiul său au murit în Primul Război Mondial, a fost crescut de mama și de mătușa sa. A terminat liceul la colegiul piarist Dugonics András Piarista Gimnázium din Seghedin. Între anii 1931-1935 a fost membru al colegiului budapestan Eötvös Kollégium (Colegiul Eötvös), secția franceză-maghiară-germană. În perioada 1935-1936 a fost bursier la École Normale Supérieure din Paris. În 1936 devine referent de limbă franceză și bibliotecar la Eötvös Kollégium. Între anii 1936- 1939 lucrează ca funcționar la Biblioteca Universitară a Universității din Budapesta; perioada 1939-1945, pentru el, este o experiență inedită în domeniul activității economice, fiind mai întâi referent la Camera de Industrie și Comerț a Budapestei, apoi, la invitația Asociației Naționale a Industriașilor Maghiari, ocupă funcția de secrtar general al acesteia. Din 1945, devine profesor de literatură la Institutul de Științe Teleki Pál, iar începând din data de 1 august 1946 devine conducătorul adjunct și de la 1 iunie 1947, conducătorul Serviciului al X-lea al Ministerului Educației și Culturii. În perioada 1948-1952 a fost profesor universitar la Universitatea din Seghedin, din 1952 și până la sfârșitul anilor 1960 a funcționat ca profesor universitar și șef de catedră la Universitatea din Budapesta, fiind ales rector în două rânduri: prima dată pentru legislatura 1953-1956, apoi pentru 1963-1966. În 1956 a fost adjunct al Ministrului Educției și Culturii. Între anii 1957-1983, până la pensionare a îndeplinit și funcția de director al Institutului de Istoria Literaturii al Academiei de Științe a Ungariei. A fost membru al Pen Clubului Internațional, în perioda 1960-1969 președintele Pen Clubului Maghiar, între 1970-1973 a fost președintele International Comparative Literature Association (AILC) (Asociația Internațională pentru Literatură Comparată). A fost Doctor al Sorbonei, premiant al Ordre des Arts et des Lettres. Cariera lui științifică și literară a evoluat în paralel, deși ca scriitor de beletristică, în perioada 1949-1960, în afară de o singură schiță publicată, a adoptat tăcerea, totuși a publicat eseuri și recenzii asupra unor opere literare în revistele Válasz (Replica), Magyar Szemle (Revista Maghiară) și Nouvelle Revue de Hongrie (Noua Revistă a Ungariei). Revista Magyarok (Maghiarii) îi publică în anul 1947 drama Júdás (Iuda), prezentat în premieră de absolvenții Institutului de Artă Teatrală pe scena teatrului Ódry Színpad, mai târziu Radioul a prezentat-o în cadrul serialului Rádiószínpad (Scena Radio). Piesa a fost jucată cu mare succes de teatrul Petőfi Színház din orașul Veszprém, cu premiera la 22 martie 1985. A publicat numeroase volume de romane, proză scurtă; de asemenea a făcut traduceri din autorii: Ernest Hemingway, Emily Brontë, Graham Greene, Thyde Monnier.
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.