Iosif Lita

Iosif Lita (n. 1859, Lodroman, jud. Alba - d. 7 mai 1923, Valea-Lungă, jud. Alba) a fost un delegat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.^[1]

Iosif Lita
Date personale
Născut	1859 Lodroman
Decedat	7 mai 1923 Valea Lungă
Cetățenie	România
Ocupație	Preot,
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Biografie

Iosif Lita s-a născut în comuna Lodroman, jud. Târnava-Mică (astăzi jud. Alba) din vrednicii părinți țărani Iosif și Maria. O parte din clasele primare le-a făcut la școala evanghelică din Mediaș, apoi la Blaj, unde a terminat întreg liceul cu opt clase, bacalaureatul și teologia. După terminarea teologiei a funcționat cate un an pe postul de învățător confesional la Reghin și Ghimeș. S-a căsătorit cu Raveca Ilieșu, primind darul preoției, și profesând în parohiile Țapu, Bălcaciu-Jidveiu, Iclod și Valea-Lungă. Apreciat pentru zelul și devotamentul față de biserică, Iosif Lita a fost numit protopop al Biiei. S-a stins din viață la data de 7 mai 1923 în postul de paroh din Valea-Lungă, jud. Târnava-Mică și în cel de protopop al Biiei.^[2]

Activitatea politică

Pe lângă îndatoririle preoțești și protopopești, apreciat de Superioritatea bisericească, a dezvoltat o activitate rodnică pe terenul politic și național românesc. Întreținând legături strânse cu regretatul Ioan Bianu, fost președinte al Academiei Române, era la curent cu toate mișcările și pornirile din Vechiul Regat. I se trimiteau cărți românești, literare, istorice, geografice, pe care le împărțea intelectualilor din protopopiat și mai ales corpului învățătoresc, mai mereu presat de autoritățile maghiare, să-și schimbe ținuta românească. Anul mare al Unirii tuturor românilor, l-a aflat pe postul de veghe în Valea-Lungă, unde alăturea de Dr. Ion Bianu și alți români vrednici, s-a pus în fruntea mișcării românești și în calitate de președinte al Consiliului Național local a contribuit mult la așezarea cârmuirii românești din acele ținuturi.

Credențional

Note

1. Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
2. Gelu Neamțu, Mircea Vaida Voevod (2005). 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților. Ioachim Crăciun: Documente la un sfert de veac de la Marea Unire. Editura Academiei Române, București. p. 74.

Bibliografie

• Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
• Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)

Lectură suplimentară

• Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
• Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
• Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015

Legături externe

• Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918
• 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații

Vezi și

• Lista delegaților la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia