Ion Valjan

VALJAN, I. (Numele la naștere: Ion Al. Vasilescu) - avocat, judecător, om politic, dramaturg, memorialist (ns. pe 16 dec. 1881, la Turnu Măgurele - m. în 29 apr. 1960, la spitalul Penitenciarului Văcăreşti - București). Tatăl său, originar din Slatina, era Alexandru Vasilescu,  iar mama a fost Elisa Alexandrina Bătășanu, din satul Ciorâca – com Chilia (azi: sat în comuna olteană Făgețelu). Tatăl ajunge șeful vămii la Turnu Măgurele, loc în care se naște viitorul magistrat și dramaturg, Ion Al. Vasilescu, consacrat în literatură ca I. Valjan^[1] . Copilul trăiește cu părinții la Turnu Măgurele, până când intră în clasa I, pe care o parcurge la Giurgiu, unde tatăl său, conform, reglementărilor din domeniul vamal, primește un nou loc de muncă. Clasele  a II-a și a III-a le urmează la Ploiești, apoi familia vine la Turnu Severin, unde Ion Al. Vasilescu – Valjan parcurge clasa a IV-a (în anul școlar 1891/1892) și, mai departe, clasele elementare și o parte din cele liceale în cadrul Liceului “Traian” din Turnu Severin, continuate la Liceul “N. Bălcescu” din Brăila, unde l-a avut coleg de bancă pe Panait Cerna (îl reperăm pe Ion Al. Vasilescu - Valjan ca violonist chiar, într-o fotografie brăileană din 1899, probabil la finele liceului).

Ion Valjan
Date personale
Nume la naștere	Ion Al. Vasilescu
Născut	1881
Decedat	1960 (79 de ani)
Cetățenie	Regatul României
Ocupație	scriitor dramaturg politician avocat
Activitate
Studii	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Modifică date / text

a nu se confunda cu muzicianul Ion Vasilescu (1903 - 1960)

În 1903 a absolvit Facultatea de Drept a Universității din Iași și și-a dat doctoratul la Paris^[2]. A fost directorul Teatrului National din București în perioada 1923–1924 și director general al teatrelor între 1923–1926. Valjan a fost arestat în 1950; a fost închis la Aiud, la Ocnele Mari și la Pitești.^[3]

Opera literară

Piese de teatru

Comedii

• Ce știa satul... (1912) - prima piesă de teatru radiodifuzată în România la 18 februarie 1929^[4]
• Nodul gordian (1920)
• Lacrima (1920)
• O inspecție (1941)
• Generația de sacrificiu (1933, 1936)

Postume

• Teatru. Generația de sacrificiu, București, Minerva, 1985 și Vremea, 1998;
• Cu glasul timpului. Amintiri, București, Eminescu, 1987 și 1996; Humanitas, 2013^[5]
• Trei crime celebre, București, Garamond, 1994.

Referințe și note

1. Volumul „Cu glasul timpului" de Ion Valjan, dezbătut joi, la Humanitas
2. Ion Valjan, Humanitas
3. „Așa a murit, la Jilava, avocatul și scriitorul Ion Valjan”. Arhivat din original la 16 aprilie 2016. Accesat în 7 aprilie 2016.
4. 80 de ani de Teatru National Radiofonic
5. O seară vintage cu Victor Rebengiuc dedicată lui Ion Valjan, la Librăria Humanitas Kretzulescu - Ziarul Metropolis, Ziarul Metropolis, 9 iulie 2013

Vezi și

• Listă de dramaturgi români

• Portal Teatru
• Portal România
• Portal Literatură