From Wikipedia, the free encyclopedia
Ion Miclea (n. 1931 – d. 2000) a fost un fotograf român, care a fost o perioadă de timp fotograful personal a liderului comunist român Nicolae Ceaușescu.
Un editor consideră că această pagină conține citate prea multe sau prea extinse pentru a constitui un articol enciclopedic valid. Vă rugăm să îmbunătățiți articolul ștergând citatele în exces sau transferându-le la Wikicitat.(decembrie 2012) |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Și-a început cariera la ziarul Făclia din Cluj, în 1954, iar în 1962 s-a mutat la București la redacția Contemporanul, unde a lucrat până în 1990.
O dată cu vizita lui Richard Nixon în România, prima vizită a unui președinte american. Atunci, "nici un fotograf de la Agerpres nu a fost admis în proximitatea lui Nixon. Ion Miclea era prieten cu ambasadorul SUA, care fusese înainte atașat cultural aici. El și-a luat răspunderea pentru Ion Miclea care lucra atunci la Contemporanul. Au ieșit fotografii superbe care au făcut înconjurul lumii. După o vreme, când Nicolae Ceaușescu a fost nemulțumit de niște fotografii făcute de un alt fotograf l-a întrebat pe șeful de la Agerpres: «Dacă ăla a fost bun pentru americani, de ce nu e bun și pentru noi?!». I s-a răspuns că nu e nici membru de partid, nici angajat la Agerpres. «Păi, să-l facem!», a zis. Și l-au făcut", povestește soția sa, actrița Lucia Mureșan.[necesită citare] Ion Miclea l-a însoțit apoi pe Ceaușescu în vizitele din 1971 până în anul 1980.
La 21 mai 1967, Tudor Arghezi și-a sărbătorit ultima aniversare. Pentru cei 87 de ani, Ion Miclea i-a dăruit un album în 87 de imagini, care se regăsesc astăzi la Muzeul de la Mărțișor. Arghezi l-a botezat, în semn de apreciere, "omul cu obiectivul fotografic".
Marin Sorescu spunea în 1969 despre albumul "România Antiqua": "A culege pietrele, a le așeza cu mâna ca pe niște ființe vii, a le pune apoi să zâmbească și ele să plângă pentru că nu sunt decât niște ruine este o mare artă, care depășește simpla fotografie. Pietrele respiră prin pori. Miclea a fotografiat aburul acestei respirații care urcă spre noi ca aburul amintirilor".[necesită citare]
Eugen Barbu scria în 1971 în România Liberă: "Vrăjitorul modern nu mai scoate dintr-un sac minunile sale. El are un aparat de fotografiat cu care ne restituie realități pe lângă care trecem nepăsători. Cu ajutorul ochiului său ciclopic, iată, revedem incinta sacră a Sarmisegetuzei așa cum a rămas ea peste timp. Miclea face să reînvie o istorie care ne este de un milion de ori scumpă. Mă gândesc cu pietate la munca lui".[necesită citare]
Ioan Grigorescu spunea despre "România Pământuri Eterne", "Iașii Marilor Iubiri" sau "Bucovina": "strecurându-se în învălmășeala oamenilor, întotdeauna calm, discret, pe nesimțite, singurul zgomot pe care îl făcea trecerea lui ușoară, ca de felină, era declicul aparatului fotografic. Mereu cu un zâmbet pe buze și cu acea încrețire a ochilor, după fiecare clipă când știa că reușise să condenseze timpul și să-l închidă, stăvilit pentru o secundă, în aparatul lui de vrăjitor."[necesită citare]
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.