Ioan Dicezare

Ioan Dicezare (n. 12 august 1916, București, d. 10 august 2012, București) a fost un as al aviației de vânătoare române în timpul celui de al Doilea Război Mondial.^[2]

Ioan Dicezare
Slt. av. Ioan Dicezare, Mariupol, 1943
Date personale
Născut	12 august 1916 București, România
Decedat	10 august 2012 (95 de ani)[1] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	as în aviație
Limbi vorbite	limba română
Activitate
A luptat pentru	România (1941 – 1945)
Ramura	Forțele Aeriene Române
Gradul	General-locotenent
Unitatea	Grupul 7 Vânătoare 22 iun 1941 - ? 1944 Grupul 1 Vânătoare ? 1944 – 12 mai 1945
Bătălii / Războaie	Cel de al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul Mihai Viteazul, Ordinul Coroana României, Ordinul Virtutea Aeronautică, Ordinul Crucea de Fier
Modifică date / text

A participat la campaniile militare de la Stalingrad, Dnipropetrovsk și Mariupol, unde a luptat alături de aviația germană împotriva aviației militare a URSS; până la 23 august 1944 a participat la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, împotriva acțiunilor aviației de bombardament americane și, după 23 august 1944 a luptat împotriva Germaniei până la sfârșitul războiului.

Familia paternă a lui Dicezare era de origine italiană, numele de familie original fiind Di Cesare,^[3] însă întotdeauna a fost ortografiat Dicezare.^[2][4][5]

Cariera militară

Ioan Dicezare la manșa avionului BF 109E „Hai fetițo!”.

Așii români decorați în august 1943 cu Ordinul „Mihai Viteazul”: Cantacuzino, Dicezare, Greceanu, Șerbănescu și Milu.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, din 22 iunie 1941 și până în anul 1944, a luptat pe Frontul de Est, în cadrul Grupului 7 Vânătoare, pilotând un aparat Messerschmitt Bf 109E, inscripționat „Hai fetițo!”.^[2][4]

A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur (19 septembrie 1941) „pentru curajul cu care s-a angajat în luptă la 8 August 1941, în zona Sud-Vest, Mihailowca (Ucraina) cu un număr de avioane mult superioare patrulei lor, doborând fiecare câte un avion de vânătoare sovietic”,^[6] clasa Crucea de Aur cu o baretă (4 noiembrie 1941) „pentru eroismul dovedit în luptele aeriene dela Vigoda și Palijova, când a doborât 2 avioane inamice, precum și pentru cele 55 misiuni pe front”,^[7] clasa Crucea de Aur cu 2 barete (1 iulie 1942) „pentru curajul și eroismul arătat în luptă aeriană angajată cu aviația bolșevică când a doborât al 3-lea avion inamic”.^[8] și clasa Cavaler cu prima baretă (16 februarie 1944) „pentru curajul dovedit în 76 misiuni, având 7 avioane doborîte”.^[9]

A participat la Bătălia de la Stalingrad. La sfârșitul anului 1942 era deja un as de aviație, având la activ 5 victorii aeriene.^[4] Este cunoscut un episod din 22 aprilie 1943 în care sublocotenent-aviator Ioan Dicezare, într-o luptă desfășurată lângă Izium a doborât un avion de bombardament de tip „Douglas Boston”, iar echipajul, luat prizonier, a furnizat date privind aerodromurile din zonă.^[10]

La 30 august 1943 este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a, moment în care avea 14 victorii aeriene.^[5]

După 23 august 1944 trece la Grupul 1 Vânătoare, unde va lupta contra Germaniei până la terminarea războiului.

Dicezare a avut peste 500 de misiuni de luptă și a reputat 16 victorii certe și trei probabile.^[2][3] Unele surse afirmă că ar fi avut 40 de victorii aeriene.^[11]

A fost avansat până la gradul de general-locotenent (r) (general cu 3 stele).^[2]

Decorații

Decorații primite de Ioan Dicezare

	Denumire	Dată	Ocazie
	Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur[6]	19 septembrie 1941	Campania din URSS din 1941
	Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu o baretă[7]	4 noiembrie 1941	Campania din URSS din 1941
	Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu două barete[8][12]	1 iulie 1942	Campania din URSS din 1942
	Ordinul Virtutea Aeronautică, clasa Cavaler cu o baretă[9]	16 februarie 1944	Campania din URSS din 1944
	Ordinul Coroana României, clasa a V-a, cu spade și panglică de Virtute Militară[12]	1943 ?
	Crucea de Fier, clasa a II-a	Probabil 6 iunie 1943	Probabil campania în colaborare cu flotila „Udet”⁠(en)[traduceți]
	Crucea de Fier, clasa I[12]	Probabil 17 august 1943	Bătălia din 16 august 1943
	Ordinul Mihai Viteazul, clasa a III-a[12]	30 august 1943[13][14]	Campania de la Mariupol[13]

Note

1. Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial
2. Claudiu Pacearcă, Doliu în aviația românească. A murit Generalul Ioan Dicezare, unul dintre ultimii piloți de vânătoare români din al doilea Război Mondial, libertatea.ro, 10 august 2012, accesat 2012-08-10
3. Dénes Bernád, John A. Weal, Romanian Aces of World War 2, Botley, Oxfordshire: Osprey Publishing, 2003, ISBN 184176535X
4. Aripi Românești, anul I, nr. 3, decembrie 1942, p. 4
5. Aripi Românești, anul III, nr. 47, septembrie 1943, p. 4
6. Decretul Regal nr. 2.634 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorații și Ordine de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 230 din 29 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.769.
7. Decretul Regal nr. 3.036 din 4 noiembrie 1941 pentru conferiri de ordine și decorații de războiu, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 272 din 15 noiembrie 1941, partea I-a, p. 7.125.
8. Decretul Regal nr. 1.934 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.818.
9. Decretul Regal nr. 359 din 16 februarie 1944 pentru conferiri de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 53 din 3 martie 1944, partea I-a, p. 1.744.
10. Tudor, pp. 40-41, 49
11. RoAF, la război Arhivat în 11 februarie 2015, la Wayback Machine., accesat 2012-08-11
12. Fotografie în uniforma de paradă de general de flotilă
13. Tudor, p. 75
14. Tudor Nicola, Ion Marin - Zburătorii grupului Șerbănescu, București: Editura Modelism, 2000, ISBN 973-98883-9-9, p. 227

Bibliografie

• Vasile Tudor - Un nume de legendă - Căpitan av. erou Alexandru Șerbănescu, București: Editura Modelism, 1998, ISBN 973-97984-9-7
• Daniel Focșa - Ioan Di Cesare. Un aviator de elită în arhivele Securității, Iași: Institutul European, 2016, ISBN 978-606-24-0174-0

Legături externe

• Ioan Dicezare la worldwar2
• pt Nota de Falecimento: Ion Dicesare Arhivat în 10 ianuarie 2014, la Wayback Machine. la Sala de Guerra