Indicatorul lui Euler

From Wikipedia, the free encyclopedia

Indicatorul lui Euler

Indicatorul lui Euler sau funcția lui Euler se notează cu φ(n) (unde n este un număr natural nenul) și contorizează numerele întregi pozitive mai mici sau egale cu n și prime cu acesta.

  • Exemple: φ(0) = 1 prin convenție; φ(1) = 1 ;φ(2) = 1 ; φ(3) = 2 ; φ(4) = 2 ;φ(5) = 4 ;φ(720) = 192 ; φ(p) = p-1 , dacă p este număr prim.
  • Primele 143 de valori ale lui φ(n) sunt:[1]
Mai multe informații + ...
φ(n) pentru 1 ≤ n ≤ 143
+ 01234567891011
0 N/A112242646410
12 412688166188121022
24 8201218122883016201624
36 123618241640124220242246
48 164220322452184024362858
60 166030363248206632442470
72 247236403660247832544082
84 246442564088247244604672
96 329642604010032102484852106
108 36108407248112368856725896
120 3211060806010036126648448130
132 4010866726413644138489270120
Închide
  • Dacă este descompunerea în factori primi distincți ai lui n unde sunt numere prime distincte, este valabilă formula
Primele 100 de valori ale funcției lui Euler

Aceasta se poate scrie și

unde produsul se face după numerele prime distincte pr.

Un număr nontotient este un număr întreg pozitiv pentru care ecuația φ(x) = nu are soluții.[2] Primele numere nontotiente sunt: 14, 26, 34, 38, 50, 62, 68, 74, 76, 86, 90, 94, 98... [3]

Teorema lui Euler

, unde (a, n) = 1 , φ(n) este indicatorul lui Euler, a este număr întreg și n>1 , natural.

Note

Legături externe

Wikiwand - on

Seamless Wikipedia browsing. On steroids.