Hylobates albibarbis

Hylobates albibarbis este o specie de giboni endemică în sudul Insulei Borneo. Este o specie amenințată, din cauza deforestării pădurilor tropicale, aflate între râurile Kapuas și Barito.^[3] Probleme adiționale periclitează primatele din specia Hylobates albibarbis și alte specii arboricole.^[4]

Hylobates albibarbis[1]
Stare de conservare
În pericol  (IUCN 3.1)[2]
CITES Appendix I (CITES)[1]
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Mammalia
Ordin:	Primates
Subordin:	Haplorhini
Infraordin:	Simiiformes
Familie:	Hylobatidae
Gen:	Hylobates
Specie:	H. albibarbis
Nume binomial
Hylobates albibarbis Lyon, 1911
Arealul speciei Hylobates albibarbis (reprezentat cu verde)
Modifică text

Specia Hylobates albibarbis are o dietă și un comportament foarte asemănător cu cele ale altor giboni, fiind fructivoră. A fost considerată cândva o subspecie a Hylobates agilis, dar după o analiză a ADN-ului, a fost clasificată ca specie separată.^[1][4][5]

Descriere

Hylobates albibarbis, Parcul Național Tanjung Puting

În general, blana speciei Hylobates albibarbis este gri sau maro închis. De obicei, acest gibon are o față neagră și o barbă albă. La fel ca alți giboni, aceste animale sunt primate de dimensiune mai mică, fără coadă. Obișnuiesc să trăiască în grupuri de familii mici, compuse dintr-un mascul, o femelă și puii lor. Aceste primate nu își construiesc cuiburi. S-au înregistrat giboni din această specie care s-au balansat deasupra solului la o înălțime de aprox. 15 m și cu o viteză de aproc. 55 km/h. Spre deosebire de alte primate, toți gibonii studiați în sălbăticie merg în două picioare, ținându-și brațele lungi deasupra capului.^[3][6]

Speranța de viață a speciei Hylobates albibarbis este de 25 de ani. Masculii din această specie cântăresc în jur de 6,1-6,9 kg iar femelele circa 5,5-6,4 kg. De obicei, femelele ajung la maturitatea sexuală în aproximativ 48 de luni de la naștere.^[7][8]

Dietă

În pădurile tropicale, specia Hylobates albibarbis tinde să fie fructivoră, fiind dependentă de pomii fructiferi și de smochine. Dieta lor este alcătuită din circa 65 % fructe și circa 23 % smochine. Ocazional, își completează dieta cu frunze și insecte.^[8][9]

Amenințări

Deforestarea și mineritul au devenit o amenințare asupra mediului în Borneo pentru giboni și alte animale arboricole. Deoarece gibonii depind de zone forestiere dense pentru a călători și a fi în siguranță, aceste acțiuni au devenit probleme principale pentru supraviețuirea primatelor din specia Hylobates albibarbis. Alte amenințări care amenință această specie sunt incendiile de pădure.^[4]

Note

1. Groves, C. P. (2005). Wilson, D. E.; Reeder, D. M, ed. Mammal Species of the World (ed. 3rd). Baltimore: Johns Hopkins University Press. OCLC 62265494. ISBN 0-801-88221-4.
2. Geissmann, T. & Nijman, V. (2008). Hylobates albibarbis. În: IUCN 2008. Lista roșie a speciiilor periclitate IUCN. Descărcat pe 2011-03-06.
3. „Bornean Gibbon - Hylobates muelleri”. www.ecologyasia.com. Arhivat din original la 3 iulie 2014. Accesat în 21 octombrie 2018.
4. Cheyne, S. M. (2010). „Behavioural ecology of gibbons (Hylobates albibarbis) in a degraded peat-swamp forest”. În Gursky, S.; Supriatna, J. Indonesian Primates. Developments in Primatology: Progress and Prospects. New York: Springer. pp. 121–156. doi:10.1007/978-1-4419-1560-3_8. ISBN 978-1-4419-1560-3.
5. Hirai, H.; Hayano, A.; Tanaka, H.; Mootnick, A. R.; Wijayanto, H.; Perwitasari-Farajallah, D. (2009). „Genetic differentiation of agile gibbons between Sumatra and Kalimantan in Indonesia”. The Gibbons. pp. 37–49. doi:10.1007/978-0-387-88604-6_3. ISBN 978-0-387-88603-9.. p. 37.
6. „Bornean white-bearded gibbon”. Project Noah. Accesat în 21 octombrie 2018.
7. Cheyne, Susan M. (2010). „Behavioural Ecology of Gibbons (Hylobates albibarbis) in a Degraded Peat-Swamp Forest”. Behavioural Ecology of Gibbon (Hylobates albibarbis) in a Degraded Peat-Swamp Forest (în engleză). pp. 121–156. doi:10.1007/978-1-4419-1560-3_8. ISBN 978-1-4419-1559-7.
8. „Gibbons | National Geographic”. 8 noiembrie 2010. Accesat în 17 octombrie 2018.
9. Santosa, Yanto (septembrie 2012). „Cohabitation Study of the Leaf Monkey and Bornean White-Bearded Gibbons in Gunung Palung National Park, West Kalimantan”. HAYATI Journal of Biosciences. 19: 115–123.

Legături externe

Wikispecies

Wikispecies conține informații legate de Hylobates albibarbis

• Materiale media legate de Hylobates albibarbis la Wikimedia Commons