Hirundo

Hirundo este un gen de păsări din familia Hirundinidae (rândunele și lăstuni). Numele genului este cuvântul latin pentru rândunică.^[1] Acestea sunt rândunelele tipice, inclusiv rândunica de hambar răspândită peste tot. Multe dintre acest grup au spatele albastru, fața roșie și uneori pe ceafă sau târtiță, iar părțile inferioare sunt albicioase sau rufescente. Având cincisprezece specii, acest gen este cel mai mare din familia sa.

Hirundo
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Passeriformes
Familie:	Hirundinidae
Gen:	Hirundo Linnaeus, 1758
Specia tip
Hirundo rustica (rândunica de hambar) Linnaeus, 1758
Specii
vezi în text
Modifică text

Taxonomie

Genul Hirundo a fost introdus în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în cea de-a zecea ediție a Systema Naturae.^[2] Numele genului este cuvântul latin pentru rândunică.^[3] Linnaeus a inclus opt specii în gen și dintre acestea William Swainson a desemnat rândunica de hambar (Hirundo rustica) ca specie tip.^[4][5]

Specii existente

Genul conține cincisprezece specii. Secvența liniară se bazează pe două studii filogenetice moleculare publicate în 2005 și 2018.^[6][7][8]

Imagine	Denumire comună	Denumire științifică	Distribuție
	Rândunică cu burtă ruginie	Hirundo nigrorufa	Angola, Republica Democratică Congo și Zambia.
	Rândunică albastră	Hirundo atrocaerulea	din Africa de Sud până în Tanzania
	Rândunică cu aripi pătate	Hirundo leucosoma	Benin, Burkina Faso, Camerun, Coasta de Fildeș, Gambia, Ghana, Guinea, Guinea-Bissau, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra Leone și Togo.
	Rândunică cu coadă albă	Hirundo megaensis	Oromia, Etiopia.
	Rândunică cu piept perlat	Hirundo dimidiata	sudul Africii din Angola, sudul Congo și Tanzania spre sud.
	Rândunică de Pacific	Hirundo tahitica	sudul Asiei și insulele din Pacificul de Sud.
	Rândunică de deal	Hirundo domicola	sudul Indiei și Sri Lanka.
	Rândunică australiană	Hirundo neoxena	Australia și insulele din apropiere
	Rândunică cu gât alb	Hirundo albigularis	sudul Africii din Angola și Zambia spre sud până la Cap în Africa de Sud.
	Rândunică cu coadă lungă	Hirundo smithii	sudul Africii și sud-estul Asiei.
	Rândunică albastră cu gât alb	Hirundo nigrita	Angola, Benin, Camerun, Republica Centrafricană, Republica Congo, Republica Democratică Congo, Coasta de Fildeș, Guineea Ecuatorială, Gabon, Ghana, Guineea, Guineea-Bissau, Liberia, Nigeria, Sierra Leone și Uganda.
	Rândunică de hambar	Hirundo rustica	America de Nord și de Sud, cea mai mare parte a Africii în afară de Deșertul Sahara, cea mai mare parte a Eurasiei în afară de nordul Siberiei și nordul Australiei.
	Rândunică de Angola	Hirundo angolensis	Angola, Burundi, Republica Democratică Congo, Gabon, Kenya, Malawi, Namibia, Rwanda, Tanzania, Uganda și Zambia.
	Rândunică cu gușă roșie	Hirundo lucida	Africa de Vest, Bazinul Congo și Etiopia.
	Rândunică de savană	Hirundo aethiopica	Benin către Burkina Faso, Camerun, Republica Centrafricană, Ciad, Republica Democrată Congo, Coasta de Fildeș, Eritreea, Etiopia, Ghana, Guineea, Israel, Kenya, Mali, Niger, Nigeria, Senegal, Somalia, Sudan, Tanzania, Togo, Uganda

Specii extincte

Există cel puțin două specii fosile incluse în acest gen:

• †Hirundo gracilis (Miocen târziu în Polgardi, Ungaria)^[9]
• †Hirundo major (Pliocen în Csarnota, Ungaria)^[9]

Distribuție și habitat

Toate speciile se găsesc în Lumea Veche, deși una, rândunica de hambar, este cosmopolită, întâlnită și în America.

Galerie

• 
  Rândunică de hambar
• 
  Rândunică cu coadă lungă
• 
  Rândunică australiană
• 
  Rândunică de deal

Note

1. Jobling, James A (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 193. ISBN 978-1408125014.
2. Linnaeus, Carl (1758). Systema Naturae per regna tria naturae, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, differentiis, synonymis, locis (în Latin). 1 (ed. 10th). Holmiae (Stockholm): Laurentii Salvii. p. 191.Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
3. Jobling, James A. (2010). The Helm Dictionary of Scientific Bird Names. London: Christopher Helm. p. 193. ISBN 978-1-4081-2501-4.
4. Swainson, William John (1837). On the Natural History and Classification of Birds. 2. London: John Taylor. p. 340.
5. Dickinson, E.C.; Christidis, L., ed. (2014). The Howard & Moore Complete Checklist of the Birds of the World. 2: Passerines (ed. 4th). Eastbourne, UK: Aves Press. p. 479. ISBN 978-0-9568611-2-2.
6. Sheldon, Frederick H.; Whittingham, Linda A.; Moyle, Robert G.; Slikas, Beth; Winkler, David W. (aprilie 2005). „Phylogeny of swallows (Aves: Hirundinidae) estimated from nuclear and mitochondrial DNA sequences”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 35 (1): 254–270. doi:10.1016/j.ympev.2004.11.008. ISSN 1055-7903. PMID 15737595.
7. Silva, Thilina N. de; Fernando, Sumudu W.; Robbins, Mark B.; Cooper, Jacob C.; Fokam, Eric B.; Peterson, A. Townsend (2018). „Recognition of a new generic-level swallow taxon from central Africa”. Journal of Avian Biology (în engleză). 49 (9): e01698. doi:10.1111/jav.01698. ISSN 1600-048X.
8. „Taxonomic Updates – IOC World Bird List” (în engleză). Accesat în 16 august 2021.
9. Kessler, E. (2013). Neogene songbirds (Aves, Passeriformes) from Hungary. Hantkeniana Budapest 8: 37-149.