Harold Picior-de-Iepure

Harold Picior-de-Iepure sau Harold I (n. 1016, Northampton, Anglia, Regatul Unit – d. 17 martie 1040, Oxford, Regatul Angliei) a fost rege al Angliei din 1035 până în 1040. Porecla „Picior-de-Iepure” se datorează vitezei și abilităților sale de vânător.^[1] A fost fiul cel mic al regelui Knud cel Mare, rege al Angliei, Danemarcei și Norvegiei cu prima sa soție, Ælfgifu de Northampton.^[2]

Harold
Date personale
Născut	ianuarie 1015 Northampton, Anglia
Decedat	17 martie 1040 Oxford, Anglia
Înmormântat	St. Clement Danes, Westminster, Anglia
Părinți	Knud cel Mare Ælfgifu de Northampton
Frați și surori	Gunhilda a Danemarcei Svend Knutsson[*][[Svend Knutsson (Son of Cnut the Great, ruled as King of Norway)|​]] Hardeknud
Căsătorit cu	Ælfgifu?
Copii	Ælfwine?
Ocupație	suveran[*]​
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Knýtlinga
Rege al Angliei
Domnie	12 noiembrie 1035 – 17 martie 1040
Predecesor	Knud cel Mare
Succesor	Hardeknud
Modifică date / text

Biografie

Ca fiu al lui Knud și al soției sale Emma de Normandia, fratele după tată al lui Harold, Hardeknud, era moștenitorul legitim al celor două tronuri din Anglia și Danemarca. În absența fratelui său, Harold a preluat efectiv puterea în Anglia. El a fost recunoscut regent de către Hardeknud în 1036.

În conflict cu fratele său, Harold s-a autoproclamat rege al Angliei în 1037. Domnia lui este asociată cu orbirea și moartea lui Alfred, fiul Emmei și al lui Ethelred, care s-a întors în Anglia împreună cu fratele său Eduard, probabil pentru a prelua tronul​​. Harold nu s-a căsătorit dar a avut un fiu nelegitim, Ælfwine care a devenit călugăr pe continent.

Harold a murit la Oxford în 1040, în timp ce Hardeknud se pregătea să invadeze Anglia. El a fost îngropat la Westminster, dar fratele său l-a exhumat și l-a aruncat într-o mlaștină.

Note

1. Bartlett, p. 38
2. Stafford, Ælfgifu