sărbătoare evreiască From Wikipedia, the free encyclopedia
Hanuka (în ebraică חֲנֻכָּה, în vocalizare Tiberiană: Ḥănukkāh, sau simplu: חנוכה, adică "Rededicarea", „Inaugurarea” romanizată și ca Hanukah, Hanukkah, Chanuka, ori Chanukah), reprezintă "Sărbătoarea inaugurării" și mai este cunoscută ca Sărbătoarea luminilor (Hag haUrim). Este o sărbătoare care durează opt zile (25 Kislev - 3 Tevet), comemorând rededicarea Templului din Ierusalim în urma victoriei revoltei conduse de frații Macabei asupra monarhiei seleucide din Siria, care încerca să distrugă religia evreiască și să elenizeze popoarele de sub dominația sa. Principalele evenimente asociate cu Hanuka s-au desfășurat între 165-163 î.e.n., deși lupta armată a Macabeilor împotriva grecilor a continuat încă mulți ani, până când evreii din Ereț Israel și-au dobândit de facto independența. Hanuka este așadar o sărbătoare postbiblică. Este o sărbătoare minoră, în timpul căreia în iudaism munca și alte activități nu sunt interzise. În comunitățile mixte cei care se alătură Festivalului Luminii trebuie să fie în spirit de odihnă în ajunul zilei de Sâmbătă (de erev Șabat) la 5 Candele și în ajunul lunii noi (de erev Roș Hodeș) la 7 Candele, ocazii când luminarea candelelor începe puțin înainte de asfințit.
Numele "Hanuka" derivă din verbul ebraic "חנך", care înseamnă "a dedica". Pe Hanuka, evreii au redobândit controlul asupra Ierusalimului și au rededicat Templul.[1]
Povestea de Hanuka, împreună cu legile și tradițiile sărbătorii, este complet absentă din Mișna afară de câteva referințe vagi (Bickurim 1:6, Roș haȘana 1:3, Taanit 2:10, Megillah 3:4 și 3:6, Moed Katan 3:9, și Bava Kama 6:6). Rabinul Nissim Gaon[2] postuleză în Hakdamah Le'mafteach haTalmud că informațiile despre sărbătoare au fost atât de comun cunoscute că Mișna nu avea nevoie să le explice. Reuvein Margolies[3] sugerează că așa cum Mișna a fost redactată după revolta Bar Kochba, editorii ezită să includă explicit discuții despre o sărbătoare care celebrează o altă revoltă recentă împotriva unui suveran străin, pentru teama antagonizării romanilor.
Hanuka este descrisă în Talmud. Gemara, în tratatul Șavat 21, se axează pe candelele de Șabat și se mută la candelele de Hanuka și spune că după ce forțele lui Antioh IV au fost deviate de la Templu, Macabeii au descoperit că aproape tot uleiul de măsline pentru ritual a fost profanat. Ei au găsit doar un singur container care încă a mai fost sigilat de Marele Preot, cu suficient ulei cât să țină Menora în Templu aprinsă pentru o singură zi. Ei au folosit acesta, însă el a ars timp de opt zile (timp necesar să aibă ulei nou presat și pregătit).[4]
La istoria sărbătorii Hanuka se face aluzie în epistolele 1 Macabei[5] și 2 Macabei[6]. Cele opt zile de rededicare a Templului sunt descrise în 1 Macabei 4:36 et seq, totuși numele sărbătorii și miracolul cu candelele nu apar aici. O istorisire similară cu caracter asemanator, și evident mai veche ca dată, este cea la care se face aluzie în 2 Macabei 1:18 et seq conform cu care reluminarea Altarului de Neemia a fost printr-un miracol care a avut loc pe 25 a lunii Kislev, și care pare să ne dea motivația alegerii aceleiași date pentru rededicarea Altarului de Iuda Macabeul.
O altă sursă este Antioh Megillat, sau Pergamentul lui Antioh. Această lucrare (cunoscută și ca "Megillat haHasmonaim", "Megillat Hanukkah" ori "Megillat Yevanit") este în ambele arameică cât și în ebraică; versiunea în ebraică este o traducere literară din arameica originală. Date recente de scribistică în datază undeva între secolele al II-lea și al V-lea, probabil în secolul II,[7] cu datarea în ebraică la secolul al VII-lea.[8] A fost publicat pentru prima dată la Mantua în 1557. Saadia Gaon, care l-a tradus în arabă în secolul al IX-lea, l-a atribuit însuși Macabeilor, disputat de unii, deoarece dă date cu mulți ani înainte de distrugerea Celui de-Al Doilea Templu în anul 70 d.Hr.[9] Textul ebraic cu o traducere în limba engleză poate fi găsit în Siddurul (Cartea) lui Philip Birnbaum.
În fiecare seară de Hanukah se aprinde Hanukia, menora specială destinată acestei sărbători care, de altfel, se mai numește din acest motiv și "Sărbătoarea luminilor" - Hag ha-Urim (în ebraică "ur" sau "or" semnifică lumină). Talmudul spune că obiceiul aprinderii menorei are drept scop să amintească public minunea. În timpul revoltei împotriva elenilor, Menora a fost aprinsă 8 zile - miracolul de Hanuka - iar această tradiție este perpetuată prin aprinderea a 8 lumănări pe Hanukie. De aceea, în antichitate, sfeșnicul era așezat în prag ori chiar pe stradă, în fața casei.
Lampa se aprinde o dată cu lăsarea nopții, cu excepția zilei de Șabat când luminițele de Hanuka se aprind înaintea celor de Șabat, cu circa jumătate de ceas înainte de asfințit. Luminile trebuie să ardă cel puțin 30 de minute și să fie amplasate într-un loc foarte vizibil. Ele pot continua să ardă în noapte oricât de târziu.
Obiceiul (Beit Hillel) este de a aprinde o singură lumină în prima seară, două în a doua seara, trei în a treia seara, etc. de la stânga la dreapta, până când, în a opta seară, toate luminițele sunt aprinse.
După o altă tradiție (Beit Șamai), luminile se aprind în ordine descrescătoare. O lumânare ajutătoare, numită șameș, se folosește pentru aprinderea celorlalte opt.
În fiecare noapte când se luminează Hanukia sunt rostite două sau trei binecuvântări tradiționale. Binecuvântările sunt recitate înainte sau după aprinderea candelelor în funcție de obicei. Doar în prima noapte se recită și Șeheḥeyanu (în ebraică שהחינו, "Carele ne-ai dat viață") după primele două sau trei binecuvântări. În comunitățile iudaice după cele două sau trei binecuvântări se cântă Hanerot Halalu.
Cu toate că Hanuka derivă din Sărbătoarea Corturilor (Sucot), evreii nu au obiceiul să aducă și de această sărbătoare rămurele de pomi în casă căci conform cărții Levitic era poruncit ca acoperișul colibei (suca) trebuia acoperit la mijlocul primei luni de toamnă astfel încât seara printre rămurele să se poată observa scăderea lunii pline în timp ce se roagă pentru ploaie, recită osanale, psalmi și binecuvântări conform obiceiului sărbătorii.
Hanuka a căpătat în ultima vreme o importanță mult mai mare, devenind un substituit al Crăciunului pentru copiii evrei crescuți într-un mediu creștin.
Următoarele binecuvântări au fost alfabetizate conform cu ebraica modernă și folosind diacriticele din alfabetul limbii române.
Alfabetizare:
Baruh Atah IâHUaH (AdoȘem) Elohei’nu Meleq heAolam,
Așer qidșa’nu be’mițvota'u ui'țiva’nu le’hadliq ner șel Ḥanucah.
Traducere:
Binecuvântat Tu IAHVEH (DomnIAH) Dumnezeu-nost, Suveran Veșnicul,Care sfințitu-ne-ai în porunci Lui și poruncitu-ne-ai aprinderii candelă pre Hanuca (Dedicare).
Alfabetizare:
Baruh Atah IâHUaH (AdoȘem) Ălohei’nu Meleq heAolam,
șe’asah nisim le'avotai'nu bayamim haHem bazeman haZeh.
Traducere:
Binecuvânt Tu IAHVEH (DomnIAH) Dumnezeu-nost, Suveran Veșnicul,Ce-făcuta-i miracole părinților-noști întru-zile acele, întru-anotimp acesta.
Alfabetizare:
Baruh Atah IâHUaH (AdoȘem) Elohei’nu Meleq heAolam,
așer cidșa’nu bî’mițvethiu ue-țîve’nu lehiyot Or le’Goyim,
ue'noten-la’nu aet Ieșua Meși’hei-nu Aor lî'Aolam.
Traducere:
Binecuvântat Tu IAHVEH (DomnIAH) Dumnezeu-nost, Suveran Veșnicul,
care sanctificat-nouă în porunci Lui și poruncit-nouă fiindu-le Lumină Neamurilor,și dăruit nouă tot Ieșua Mesia-nost [Iisus Ḥristos-nost], Luminător Lumii.
Alfabetizare:
Baruh ata IâHUaH (AdoȘem) Elohei’nu Meleq heAolam,
așer noten la’nu haghim, hukot, ue’moadim le’simhah,
li’cavoud Lî'Ieșua heMeșiah Adonei’nu, Aor lî'Aolam.
Traducere:
Binecuvântat Tu IâHUaH (DomnIAH) Dumnezeu-nost, Suveran Veșnicul,
Care dăruit nouă festivale, sărbători, și timpuri fixate bucuriei,gloriei lui Ieșua Mesia [Iisus Ḥristosul] Domn-nost, Lumină Lumii.
În prima noapte de Hanuka se mai recită Șehecheyanu (în ebraică שהחינו, "Care ne-ai dat viață"), o binecuvântare tradițională comună specială pentru celebrarea unor ocazii speciale:
Alfabetizare:
Baruh Atah IâHUaH (AdoȘem) Elohei’nu Meleq heAolam,
Șe’ḥeya'nu ue’kiyâma'nu ue’higa'nu la-zâman heZeh.
Traducere:
Binecuvântat Tu IâHUaH (DomnIAH) Dumnezeu-nost, Suveran Veșnicul,Ce viețuitu-ne-ai și ocrotitu-ne-ai, și ajutatu-ne-ai lui anotimp acesta.
Hanuka mai este marcată prin consumul de alimente prăjite în ulei. Cele mai importante sunt tortul de cartofi, un fel de chifteluțe cu cartofi aplatizate, numite latches, care se pot servi cu sos de mere.
O altă mâncare favorită sunt gogoșile prăjite în ulei.
Ceremonia se desfășoară în special în familie, dar se aprind lumânări și la sinagogă, iar copii primesc o mică sumă de bani (ghelt în idiș).
În zilele noastre Hanuka este și un prilej de serbări cu cântece și jocuri, în special pentru copii. Cel mai răspândit este jocul cu titirezul (dreidl în idiș).
Datele când cade Hanuka sunt determinate de calendarul biblic. Hanuka începe cu ziua a XXV-a lunii kislev și se termină cu ziua a II-a ori a III-a a lunii tevet (Kislev poate acea 29 ori 30 zile). Ziua biblic începe la asfințit, pe când calendarul gregorian începe ziua la miezul nopții.
Atenție: sărbătoarea începe la asfințitul soarelui, în ajun, la data listată:
Seamless Wikipedia browsing. On steroids.
Every time you click a link to Wikipedia, Wiktionary or Wikiquote in your browser's search results, it will show the modern Wikiwand interface.
Wikiwand extension is a five stars, simple, with minimum permission required to keep your browsing private, safe and transparent.
